http://www.youtube.com/watch?v=325P6tjWhDE

1 de 7

Născut în Bucureşti, Costică Ştefănescu a făcut primii paşi în fotbal la Centrul de copii şi juniori al Stelei începând cu 1964, iar în 1968 a fost selecţionat în lotul naţional de juniori, echipă care anul următor (1969) a câştigat un turneu internaţional de juniori la Cannes. Ştefănescu a fost declarat cel mai bun jucător al acelui turneu, iar după încheierea competiţiei i s-a propus să rămână în Franţa. „Am refuzat categoric. Motive? Se subînţelege. Eram prea tânăr (născut pe 26 martie 1951 – n.a.), mă gândeam la toate consecinţele… Şi nici oferta n-a fost clară. Nici acum nu ştiu cu cine am vorbit: Negresco (patronul hotelului), însoţit de Boulon (de la federaţia franceză de fotbal)? Nu ştiu, doar presupun…“, avea să spună, peste ani, Ştefănescu.

Mijlocaş „poet“, apoi „ministrul apărării“

A debutat în prima ligă (Divizia A, cum se numea pe atunci) pe 1 iunie 1969, într-un meci de campionat Steaua – Rapid, 2-0, ca atacant, antrenor la Steaua fiind Ştefan Kovacs. În ediţiile următoare de campionat, 1969-1970, 1970-1971, a devenit titular la Steaua, dar apoi s-a accidentat grav, entorsă cu smulgere de ligamente (1971, într-o partidă cu Jiul Petroşani). Tratamentul a fost îndelung şi Ştefănescu a pierdut postul de titular, astfel că în vara anului 1973 s-a decis să părăsească Steaua. A ales Craiova, antrenorul secund al Universităţii, Tică Oţet, „racolându-l“ şi prezentându-l lui Constantin Cernăianu, antrenorul principal, cel care l-a convins să vină la Ştiinţa. Şi-a dat demisia din armată – el avea grad la Steaua, era sergent major – şi a venit la Craiova împreună cu Anghel Iordănescu, amândoi fiind declaraţi admişi la examenul de la Facultatea de Ştiinţe Economice. „Am avut noi grijă să reuşească!“, a mărturisit, după revoluţie, Corneliu Stroe, mentorul Craiovei Maxima. Steaua i-a dat drumul la Craiova doar lui Ştefănescu, la schimb cu Sameş, iar studentului Iordănescu i s-a aprobat transferul la ASE Bucureşti, deşi erau interzise transferările pe linie profesională. Dar Steaua şi Dinamo pe vremea aceea obţineau cam tot ceea ce vroiau… Aşa s-a întâmplat, peste ani, şi cu Hagi: Gică a reuşit la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Craiova, dar a fost transferat, peste noapte, împotriva regulamentelor, la Bucureşti, şi legitimat la Sportul Studenţesc, echipa lui Nicu Ceauşescu.
Revenind la Ştefănescu: el nu a fost titular de la început în echipa alb-albaştrilor. „Când a venit la Craiova, era mijlocaş, juca sporadic, era un jucător destul de lent, avea tendinţa să execute pase lungi, deschideri în adâncime, dar destul de nereuşite. I s-a spus pe atunci «poetul»“, a precizat Corneliu Stroe.

Libero, din întâmplare!

Totuşi, în primul campionat jucat la Craiova, 1973-1974, a îmbrăcat tricoul de campion. Apoi, postul pe care s-a consacrat a fost acela de libero.
Corect, cum a fost o viaţă, Ştefănescu a mărturisit însă că, de fapt, primul antrenor care l-a folosit ca libero a fost Emerich Jenei, pe când juca la tineretul Stelei, în sezonul 1972-1973, adăugând: „Cu adevărat libero am devenit în toamna anului 1976 la Universitatea, din întâmplare!“. Ştefănescu a explicat: „Este vorba despre un meci amical al Universităţii cu Nitramonia, în vara lui 1976, când s-a iscat un conflict între antrenorul Teaşcă şi jucătorul Deselnicu. Acesta (Deselnicu) era acuzat de Teaşcă că nu respectă indicaţiile tactice ale antrenorului. Pe banca de rezerve a Craiovei, lângă Teaşcă, se afla şi poetul Adrian Păunescu, bun prieten cu Titi Teaşcă. Şi atunci Păunescu i s-a adresat lui Teaşcă: Scoate-l pe Deselnicu! Teaşcă i-a replicat: Şi pe cine să bag în locul lui? Răspunsul poetului: Pe Ştefănescu! Nea Titi s-a conformat şi aşa am fost trecut eu ca libero, din întâmplare!“.
Pe acest post, de libero, s-a consacrat la Universitatea şi la echipa naţională. Evoluţiile bune aveau la bază faptul că el a fost atacant-mijlocaş, întrunind în noul post, de libero, câteva calităţi importante: tehnică, anticipaţie, stăpânire de sine etc. A fost supranumit „ministrul apărării“.

„Toate trofeele Craiovei Maxima sunt, într-un fel, şi trofeele mele“

A jucat pentru culorile alb-albastre timp de aproape 13 ani, până în 1986, când s-a transferat la FCM Braşov. În acea perioadă, 1973-1986, Universitatea, Craiova Maxima cum a fost supranumită, a avut cele mai răsunătoare reuşite pentru fotbalul românesc de atunci în cupele europene, Ştefănescu fiind căpitanul echipei din Bănie: calificarea în sferturile Cupei campionilor europeni (1982), în semifinala Cupei UEFA (1983). În plan intern, Ştiinţa a cucerit trei campionate (1974, 1980, 1981) şi patru cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983), Costică fiind părtaş la toate aceste importante şi istorice succese. În plus, în perioada în care fost la Craiova, el a debutat în echipa naţională – pe 14 martie 1977, într-un meci disputat la Rabat, Cehoslovacia – România, 1-3, selecţioner fiind Ştefan Kovacs – şi apoi s-a consacrat, devenind căpitanul tricolorilor. La EURO ‘84 (Franţa) a fost declarat cel mai bun jucător român. „În concluzie, perioada de la Universitatea Craiova o pot cataloga drept cea în care m-am consacrat şi, urmare a rezultatelor remarcabile, am avut parte de glorie. Toate trofeele Craiovei Maxima sunt, într-un fel, şi trofeele mele“, mărturisea Ştefănescu (fragment din cartea „Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima“, Editura de Sud 2012).

Ademenit cu 200.000 de dolari în 1982

În decembrie 1982, la Florenţa, după meciul Italia – România, scor 0-0, din preliminariile CE 1984, Ştefănescu a primit o ofertă tentantă de a rămâne în străinătate. Ştefănescu: „Atunci, în decembrie 1982, au fost lucruri concrete: a fost şi o gentuţă cu dolari, tentantă pentru acea perioadă… Era o sumă destul de mare, 200.000 de dolari SUA“.
Rememorând traseul fast al Craiovei Maxima în Cupa UEFA 1982-1983, când oltenii au jucat semifinala competiţiei cu Benfica, Costică Ştefănescu a opinat deseori că, în condiţii normale, Universitatea ar fi trebuit să câştige meciul cu Benfica, de la Craiova. În tur, la Lisabona, a fost 0-0, meci în care Ştefănescu nu a jucat, fiind suspendat, banderola de căpitan fiind preluată de Costică Donose. În retur, pe 20 aprilie 1983, oltenii lui Ştefănescu au terminat tot la egalitate, 1-1, dar datorită golului marcat de Benfica în deplasare, lusitanii s-au calificat în finala Cupei UEFA 1983. „Neşansă!“, aşa a concluzionat Ştefănescu momentul returului cu Benfica, amintind faptul că n-a fost vorba de automulţumire, ci de neşansa că meciul România – Italia a fost programat de FRF cu doar patru zile înaintea returului cu lusitanii: „În condiţii normale, Universitatea ar fi trebuit să câştige meciul de la Craiova cu Benfica!“.

Ion Jianu

Coechipierii lui Ştefănescu, uniţi şi la necaz

Dispariţia fulgerătoare a fostului lor căpitan, Costică Ştefănescu, i-a adunat ieri pe componenţii Craiovei Maxima la stadionul „Ion Oblemenco“, unde au adus flori şi au aprins lumânări.

Componenţii Craiovei Maxima şi-au dat întâlnire ieri-dimineaţă la stadionul „Ion Oblemenco“ din Craiova. Nu pentru a asista la un meci al Universităţii, care va reveni în această toamnă în circuitul fotbalistic, ci pentru a aduce un ultim omagiu fostului căpitan al Ştiinţei, Costică Ştefănescu. Palizi la faţă, Lung, Negrilă, Tilihoi, Donose, Beldeanu, Geolgău, Marian Bîcu, alături de Pavel Badea, Ovidiu Stângă şi Silvian Cristescu, oamenii care au adus fericire în sufletele românilor în anii ‘80, s-au adunat în cerc în parcarea din spatele Peluzei „Cristi Neamţu“, iar Ion Împuşcătoiu, „nemuritorul magaziner“ al echipei, le-a împărţit garoafe alb-albastre şi lumânări. Apoi, foştii jucători s-au îndreptat spre gardul care împrejmuieşte stadionul, din zona Peluzei „Cristi Neamţu“, acolo unde era pusă o fotografie mare cu Costică Ştefănescu, supranumit la acea vreme „ministrul apărării“. Majoritatea au preferat să aprindă lumânări şi să pună florile în găleată, evitând să ridice privirea la fotografia cu omul pe care, odată, îl aleseseră să le fie căpitan de echipă.

Tilihoi: Era un model pentru noi

Nicolae Tilihoi, fundaş la Craiova Maxima, a fost singurul care a acceptat să stea de vorbă cu presa. Tilihoi, supranumit de colegi „Limbă“, a spus că aşa cum se întâmpla în urmă cu mulţi ani, şi acum componenţii Craiovei Maxima au fost uniţi, respectând dorinţa lui Costică Ştefănescu de a nu face publice problemele sale de sănătate. „Vorbeam tot timpul între noi. A fost un secret al nostru şi al lui să nu divulgăm ce se întâmplă cu el. Costică a fost tot timpul un tip disciplinat şi educat, un om curat din toate punctele de vedere. Era un model pentru noi toţi. Ne-a impus respect prin comportamentul lui. Era colegul meu de suferinţă pe linia de fund, timp de nouă ani. Noi, cei de la Craiova Maxima, eram o categorie mai deosebită de oameni. Calitatea sufletească a celor 16 componenţi făcea diferenţa. L-am ales căpitan pentru modul cum se comporta şi cum se exprima“, a spus Tilihoi, care şi-a amintit că ultima dată când l-a avut coechipier pe Ştefănescu a fost acum un an, la un meci demonstrativ al Craiovei Maxima desfăşurat la Drobeta Turnu Severin.

„Avea o demnitate ieşită din comun“

Dacă ieri au fost reţinuţi în declaraţii, marţi seară, la aflarea tragicei veşti a morţi lui Ştefănescu, câţiva dintre foştii coechipieri au făcut dezvăluiri cutremurătoare. În urmă cu două săptămâni, Silviu Lung şi Aurică Ţicleanu au mers cu prietenul lor la Mânăstirea Frăsinei, în comuna Muereasca din judeţul Vâlcea. „Era foarte slab, nu mai mânca nimic, abia mergea, însă avea o demnitate ieşită din comun. Mergea, se oprea, iar mergea, aşa că i-am zis: Hai să te ajut!. Mă refuza mereu, aşa că îl sprijineam discret“, a rememorat, plângând, Silviu Lung, citat de Prosport. „Nu am adus nici o clipă discuţia despre boala lui. Eu şi Ţicleanu nu ne-am permis să discutăm asta. Ne-am adus aminte numai de lucrurile frumoase pe care le-am făcut împreună“, a completat Lung.
„Ultima soţie nu l-a ajutat deloc, nu l-a îmbărbătat, iar asta l-a afectat enorm. Prietenii au fost singurii aproape de el. Ajunsese la 35 de kilograme şi n-a mai suportat să se uite în oglindă şi să se chinuie“, e declaraţia şocantă dată de Sandu Boc la Digi Sport.
Gheorghiţă Geolgău a declarat că fostul său coechipier şi căpitan al Craiovei Maxima a fost un om deosebit, aşa cum puţini a cunoscut.
„Probabil că din cauza suferinţei a decis să se sinucidă. Am discutat vineri cu el şi mi-a spus că nu se simţea bine. Mi-a spus că va veni la spital, la Bucureşti. Eram la volan şi era să fac accident când am primit vestea. La două-trei zile vorbeam cu el la telefon, iar în ultimele convorbiri era deprimat. Soţia lui mi-a spus că ultimele două-trei zile au fost foarte grele. Un om deosebit, cum puţini am cunoscut în viaţă“, a spus Geolgău.

„A vrut să nu-i deranjeze pe cei din jur“

Aurică Ţicleanu crede că Ştefănescu este unul dintre românii cu care ţara se poate mândri: „Era fratele meu. Eram mai mult decât prieteni. Nici nu sunt în stare să vorbesc acum. Vorbeam des cu el la telefon, îl încurajam. Chiar ieri am vorbit cu el şi i-am spus că am preluat-o pe FC Braşov şi i-am zis să vină să mă susţină din tribună“, a spus Ţicleanu la câteva minute după aflarea veştii. „Eu nu-l condamn pentru gestul necugetat pe care l-a făcut, pentru că, sincer, nu mai suporta şi cred că nu a vrut să îi mai deranjeze pe cei din jur“, a spus Aurică Beldeanu.
Şi suporteri obişnuiţi au venit ieri să aprindă o lumânare pentru Costică Ştefănescu. Au făcut-o atât la peluza „Cristi Neamţu“, cât şi la sediul clubului FC Universitatea Craiova, de pe strada Unirii, acolo unde pe o uşă erau lipite trei fotografii cu fostul mare fotbalist.
Daniela Mitroi-Ochea

Ar putea fi înmormântat lângă Cristi Neamţu

Din cauza lipsei de comunicare, ieri la prânz, veştile legate de locul unde va fi înmormântat Costică Ştefănescu erau contradictorii.
Oamenii obişnuiţi nu ştiau ce să mai creadă pentru că primeau informaţii considerate oficiale (comunicate de presă, declaraţii) din trei surse.
Adrian Mititelu, finanţatorul FC Universitatea Craiova, declarase încă de marţi seară că a vorbit cu soţia regretatului fotbalist ca acesta să fie înhumat la Craiova, în cimitirul Ungureni. Clubul FC Universitatea a emis şi un comunicat în acest sens. „Adrian Mititelu împreună cu Mariana Ştefănescu, soţia fostului Căpitan, au luat decizia să îl înhumeze pe Costică Ştefănescu la Craiova. În acest sens, Clubul de Fotbal Universitatea Craiova va face toate diligenţele la Primăria Craiova pentru a obţine un loc de veci în cimitirul Ungureni. Funeraliile vor fi suportate de către Universitatea Craiova. Toţi cei care deplâng trecerea în nefiinţă a marelui fotbalist Costică Ştefănescu sunt aşteptaţi la sediul Clubului de Fotbal Universitatea Craiova, din strada Sfântul Dumitru nr. 1, unde pot aprinde o lumânare pentru sufletul Căpitanului“, se arată pe site-ul fcuniversitatea.ro.
Ieri la prânz însă, site-ul oficial al FRF anunţa că fostul căpitan al naţionalei va fi înmormântat într-o comună din judeţul Giurgiu. „Trupul neînsuflețit al marelui fotbalist român Costică Ştefănescu, decedat ieri, va fi depus în sala «Florea Dumitrache» a Casei Fotbalului, de mâine, 22 august, ora 14.00, până vineri, 23 august, ora 15.00. Cei care vor dori să-i aducă un ultim omagiu vor avea acces în incinta Complexului Arena Naţională prin bulevardul Basarabia, iar în incinta Casei Fotbalului numai prin lateral, pe lângă Parcarea C a Arenei Naţionale. Apoi, până la înmormântare, prevăzută să aibă loc sâmbătă, 24 august, la ora 13.00, la Săbăreni (județul Giurgiu), trupul neînsuflețit va fi depus în casa părintească a celui trecut în nefiinţă, aflată în aceeaşi comună“, se menţionează pe frf.ro.
Ieri-dimineaţă, Pavel Badea, fost coleg cu Ştefănescu, şi totodată consilier local şi preşedintele CS Universitatea Craiova, a declarat, la stadionul „Ion Oblemenco“, că municipalitatea se va ocupa de funeralii. În jurul orei 15.00 a apărut şi un comunicat al Primăriei Craiova: „Familia regretatului fotbalist Costică Ştefănescu a acceptat sprijinul oferit de municipalitate în ceea ce priveşte organizarea funeraliilor, având în vedere Titlul de Cetăţean de Onoare al Craiovei, atribuit în data de 18.04.2003 prin H.C.L. 85/2003. Trupul neînsufleţit va ajunge la Craiova joi, 22 august, urmând să fie depus la stadionul «Ion Oblemenco» până seara, astfel încât toţi cei care l-au iubit pe căpitanul Craiovei Maxima şi al selecţionatei de fotbal a României să se poată reculege la căpătâiul său. În seara aceleiaşi zile, joi, 22 august, va fi depus la capela Bisericii «Harşu», situată în spatele Pieţei Centrale, pe str. Mitropolit Nifon Criveanu nr. 15-17. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 24 august, la cimitirul Sineasca, pe Aleea Eroilor“. Dacă decizia finală va fi cea comunicată de primărie, Ştefănescu îşi va dormi somnul de veci foarte aproape de mormântul lui Cristi Neamţu, fostul portar al Ştiinţei.
Daniela Mitroi-Ochea

Soţia: Nu s-a sinucis

Soţia fostului fundaş, Mariana Ştefănescu, nu crede că acesta s-a sinucis, ci că a fost vorba de un accident. „Dimineaţa, la ora 7.00, am ajuns la el, dormise foarte prost şi le-am spus doctorilor să-i dea calmante. Cele de duminică nu şi-au făcut efectul. I-au dat alte calmante. El i-a spus doctorului că are nevoie la toaletă, doctorul mi-a spus că trebuie să meargă des pentru a elimina substanţele din perfuzii. Şi i-a spus să respire adânc. Şi cred că atunci când s-a dus la toaletă, s-a dus la geam să ia aer, geamul era foarte jos, şi cred că a căzut de acolo fiind ameţit de acele tranchilizante foarte puternice“, a declarat Mariana Ştefănescu pentru Pro TV, citată de realitatea.net. Fostul fotbalist a fost găsit decedat, marţi seară, după ce a căzut de la etajul 5 al Spitalului Militar din Bucureşti, unde era internat deoarece suferea de o boală incurabilă. Medicii legişti au stabilit cauza morţii ca fiind politraumatism.

1 de 3

După ce le-au fost dărâmate chioşcurile din Craioviţa Nouă, oamenii şi-au întins pe jos marfa rămasă şi o vând sub cerul liber, chiar dacă riscul să primească amenzi este foarte mare.

În Piaţa din Craioviţa Nouă au fost dărâmate aproape toate chioşcurile unde se vindeau haine şi încălţăminte. Pentru primărie nu a contat că oamenii aveau aceste afaceri de o viaţă şi i-a obligat ca în doar două zile să-şi strângă marfa şi să plece. După demolare, singura soluţie ca să vândă marfa rămasă a fost să-şi întindă produsele jos, pe nişte cartoane, exact pe locul unde au fost înainte magazinele, şi să facă reduceri mari de preţ. Indiferent de starea vremii, oamenii îşi scot zilnic marfa din saci şi o întind pe jos, aşteaptând de dimineaţa până seara cumpărătorii. „Am acasă peste 50 de saci cu haine şi vin aici în fiecare zi, pentru că trebuie să le vând. Am băgat mulţi bani în marfă şi nu ştiu dacă o să-i mai pot scoate vreodată. Nu merge deloc, lumea se opreşte, se uită şi pleacă. Atunci când aveam magazinul chiar făceam vânzare, dar de când ne-au demolat chioşcurile situaţia s-a schimbat“, ne spune Dănuţ Ungureanu, dezamăgit de situaţie. Aceşti comercianţi abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta. În această situaţie este şi Gheorghiţa Ungureanu, mama lui Dănuţ, o bătrâna care vinde haine second-hand la preţ de nimic numai să strângă bani pentru medicamente. „În fiecare lună trebuie să-mi iau pastile de trei milioane. Ies aici cu marfă şi o vând şi la un leu, numai să pot să-mi strâng măcar bani pentru medicamente“, ne spune bătrâna.

Legea nu le permite să-şi vândă marfa în orice loc

Cei care au rămas cu marfa nevândută sunt amendaţi de poliţie pentru că nu au voie să facă negoţ oriunde. Pe unii i-au speriat amenzile usturătoare pe care le-au primit şi au renunţat, dar alţii fac asta în continuare pentru că nu au altă sursă de venit. „Am luat prima dată avertisment, după aceea mi-au dat şi amendă, dar de aici nu plec pentru că nu am din ce să trăiesc“, spune alt vânzător. Faptul că oamenii şi-au pierdut locul de muncă este resimţit cel mai mult de copiii lor, care nu înţeleg lipsa banilor. „Chiar de dimineaţă mi-a cerut copilul cereale cu lapte şi i-am cumpărat doar lapte, că nu am avut bani şi de cereale. Mă doare sufletul şi îmi vine să plâng atunci când văd că nu mai pot să-i ofer copilului meu ceea ce vrea“, mărturiseşte cu tristeţe în ochii Dănuţ Ungureanu.
Comercianţii încearcă să se obişnuiască cu ideea că nu o să mai aibă niciodată magazine în piaţa din Craioviţa Nouă. Tot ce îşi doresc acum este să primească un alt loc, în orice colţ al Craiovei, numai să aibă unde să muncească. „Ne-au luat pe nepregătite cu demolarea, în doua zile trebuia să eliberăm locul şi după aceea şi-au luat mâna de pe noi. Trebuia să ne dea spaţiu în altă parte să ne putem descurca şi noi“, ne spune o vânzătoare, care cu asta se ocupă de o viaţă. Demolarea magazinelor din zonă i-a afectat şi pe clienţii fideli ai acestora. Sunt dezorientaţi şi nu mai ştiu unde îi pot găsi pe comercianţii de la care cumpărau înainte haine şi încălţăminte. „Pe unii nu-i mai găsesc, iar alţii sunt aici, cu hainele pe jos, şi cumpăr în continuare de la ei. Nu ştiu cât o să mai reziste în locul ăsta, dar sunt sigură că nu doar mie o să-mi fie greu să merg să cumpăr din altă parte. Oamenii ăştia ne cunoşteau şi ne dădeau chiar şi pe datorie“, ne povesteşte Ioana.

„S-a ales praful de afacerea pe care o aveam de 35 de ani“

Timp de trei decenii şi jumătate, până când a fost demolat, magazinul lui Iulică Şereanu a atras clienţii ca un magnet. Din 1978, afacerea lui nu a fost clintită de nimic, şi-a câştigat clienţii în timp datorită calităţii produselor şi amabilităţii de care a dat dovadă. Acum încearcă să găsească o portiţă care să-l ducă spre rezolvarea problemelor, dar nu crede că va primi un loc pe care să îşi construiască alt magazin. „Nu cred că o să se rezolve nimic, nu o să ni se dea alt loc, sunt slabe şanse să se întâmple asta. Nu pot să mă lupt cu morile de vânt, chiar nu am cu cine. Nici nu ştim de ce ne-au desfiinţat magazinele şi ce vor să facă aici“, declară omul, vizibil afectat. Ne ghidează spre locul unde nu demult era magazinul său. Gesticulează larg, tăind aerul cu mâna, apoi ne spune răspicat: „S-a ales praful de afacerea pe care o aveam de 35 de ani“.