Universitatea s-a calificat în semifinalele Cupei UEFA 1982-1983 eliminând cunoscuta formație germană FC Kaiserslautern, în returul de la Craiova, din martie 1983, Negrilă marcând un gol antologic, istoric. Fotbalistul care a provocat coșmaruri lui Briegel și celorlalți nemți, Nicolae Negrilă, a împlinit ieri 60 de ani.
După ce Universitatea a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni 1981-1982 (premieră românească), în ediția 1982-1983 a Cupei UEFA tot oltenii au realizat o altă premieră pentru fotbalul nostru: prima echipă de club din România prezentă într-o semifinală de cupă europeană (fosta UEFA). Istoria calificării oltenilor în semifinale a fost „scrisă“ pe fostul „Central“ într-o zi de miercuri, 16 martie 1983, în meciul retur cu 1. FC Kaiserslautern, 1-0, prin golul antologic al lui Negrilă din minutul 82. Eroul de atunci a ajuns ieri la rotunda cifră de 60 de ani. Și-a sărbătorit ziua de naștere într-un fel de anonimat… Mass-media l-a (cam) uitat, nici măcar site-ul clubului CS Universitatea nu și-a amintit la prima oră a zilei de „Negoro“…
Originar din Gighera Doljului, el a jucat la Universitatea Craiova din 1974 până în 1988, având în vitrina cu trofee trei titluri de campion (1974, 1980, 1981), plus al patrulea, ca antrenor secund (1991). Ca jucător la Jiul Petroșani, a promovat în Divizia A în 1989. Sfertfinalist în Cupa Campionilor Europeni (1982), semifinalist în Cupa UEFA (1983). Cifrele carierei în prima ligă: 376 de meciuri – 15 goluri; în cupele europene: 46 de partide – 1 gol. E vorba de golul din meciul cu echipa lui Briegel și ceilalți, cel din returul cu Kaiserslautern.
„Am chefuit aproape o săptămână…”
În tur a fost 3-2 pentru nemți. Iată returul în viziunea lui „Negoro“: „…Peste 40.000 de suporteri ne-au încurajat, au avut încredere în noi. A fost un meci fantastic. Noi trebuia să jucăm pragmatic, cum se spune, adică trebuia să ne apărăm, să nu luăm gol. Ceea ce am și făcut, dar am și riscat… Am marcat în min. 82 un gol, într-adevăr istoric, decisiv pentru noi… Asta e deja istorie. Atunci, nemții s-au prăbușit, plângeau… Ce a urmat după meci? Am chefuit aproape o săptămână, cu prietenii, rudele, cu suporterii… Ei, suporterii, ne-au vizitat acasă, ne-au felicitat, am băut șampanie cu ei. Au fost momente unice…“.
Primul meci oficial în echipa națională a lui Negrilă a fost în august 1980, Ștefan Kovacs fiind cel care l-a debutat. Conform ultimului anuar al FRF, el a jucat în națională în 27 de meciuri, marcând un gol. Cel care l-a marginalizat într-un fel a fost selecționerul Mircea Lucescu. Negrilă a povestit: „…În septembrie 1985, am jucat bine pe Wembley, Anglia – România 1-1, meci din preliminariile CM, meci în care am fost titular în toate cele 90 de minute. Peste o lună, a urmat, la București, o altă partidă din preliminarii, una capitală pentru calificarea la Campionatul Mondial, România – Irlanda de Nord. Lucescu a început meciul cu mine titular… Eram într-o formă deosebită, eram în vână, cum zicem noi, fotbaliștii. Am avut, în prima repriză, o ocazie de a marca, am creat pericol la poarta irlandezilor. Am scăpat singur cu portarul Jennings, dar am ratat. Și la pauză, incredibil, Mircea Lucescu m-a scos din echipă! Întâlnirea s-a încheiat cu victoria Irlandei de Nord, cu 1-0, meci care a compromis șansele noastre de calificare la Campionatul Mondial. Cât a mai rămas Lucescu la cârma naționalei, n-am mai fost folosit!“ (fragment din cartea „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima“).
