Atleta severineană, aflată în pregătire în Kenya, este impresionată de oamenii întâlniţi acolo şi de poveştile lor. Ancuţa, componentă a lotului olimpic al României, se antrenează în satul Iten, un fel de Mecca a alergătorilor de lungă distanţă care se pregătesc la mare altitudine, 2.400 de metri, să iasă campioni mondiali şi olimpici.
Februarie 2012. Sute de atleţi din întreaga lume, specializaţi în probele de lungă distanţă, se află în pregătire în Kenya, în satul Iten, aflat la 2.400 de metri altitudine.
Cunoscut sub denumirea de Home of Champions (Casa Campionilor), locul a devenit un fel de Mecca a atleţilor care concurează la 5.000, 10.000 de metri şi maraton. Se spune că în acea zonă, în care temperatura în timpul zilei variază între 27 şi 33 de grade Celsius, se află, în lunile octombrie-martie, cea mai mare concentrare de talente (la atletism) din întreaga lume.
Alergătorii se trezesc dis-de-dimineaţă şi aleargă pe lângă casele localnicilor, pe drumuri de zgură naturală. În acest cadru se pregăteşte încă din 4 ianuarie şi atleta severineană Ancuţa Bobocel, care va sta acolo până pe 20 februarie. Componentă a lotului olimpic de atletism al României, Ancuţa a ales Kenya ca loc de pregătire pentru a se reface după o accidentare. „Am ales Kenya ca să-mi recuperez tendonul, pentru că este cald în această ţară“, a explicat sportiva de 24 de ani.
Localnicii sunt extrem de prietenoşi
Ancuţa Bobocel s-a arătat impresionată de locul unde se pregăteşte de câteva săptămâni, iar oamenii simpli pe care i-a întâlnit i-au oferit adevărate poveşti de viaţă. „Tot ce se întâmplă aici este superb. Mă aflu într-un fel de universitate a campionilor, în ciuda faptului că nu sunt cazată la un hotel de 3 stele şi mâncarea nu e bufet suedez. Este sărăcie lucie aici, dar compensează cu oamenii, care sunt extrem de modeşti şi cu mult bun-simţ. În fiecare zi învăţ ceva nou de la ei. Sunt impresionată de tot ce mişcă aici. Când merg la alergare pe traseele de antrenament, care sunt printre casele oamenilor pe dealuri, ies la poartă şi te aplaudă, te încurajează, îţi zâmbesc şi te salută. Sunt extrem de prietenoşi. E adevărat că poate sunt aşa pentru că suntem albi şi văd extrem de rar rasa asta“, spune sportiva.
Copiii aleargă
până la şcoală
Severineanca îşi continuă povestirea şi spune că fiecare kenyan are alergarea în sânge şi de aceea sportivii din această ţară domină autoritar clasamentele mondiale în probele de lungă distanţă. Este un loc unde sărăcia naşte campioni, cum spunea cineva.
„Atleţii kenyeni fac sport de mare performanţă pentru că asta este şansa lor de a scăpa de sărăcie şi foame, dar în acelaşi timp reprezintă şi un stil de viaţă. Copiii merg la şcoală şase-opt kilometri în alergare, la 6.00 dimineaţa, pentru că la 8.00 încep orele. Sunt obişnuiţi de mici cu fuga. Nu există negru care să nu ştie ce-i fuga. Au ce mânca, dar este foarte cald şi nu au cum să fie graşi. Nu au poftă de mâncare ca noi, trei mese pe zi şi cinci feluri de mâncare pe masă. Este impresionant să stai să le asculţi poveştile de viaţă, iar mie îmi place deoarece am o dorinţă mare de a descoperi lucruri noi. Se bucură chiar şi dacă le dăruieşti o sticlă goală să-şi ia apă cu ea sau orice altceva“, a adăugat impresionată atleta care este legitimată la clubul Dinamo Bucureşti.
Concursuri multe, obiective măreţe
Semifondista, care este însoţită în ţara africană de antrenorul său, Marin Istrate, vine după un an foarte greu, cu accidentări, dar, în ciuda tuturor problemelor, a avut rezultate bune: „Am avut un 2011 teribil de greu. În vară, am trecut printr-o operaţie la genunchiul stâng, o fisură de cartilaj, după două luni am participat la campionatul naţional cu brio, am luat aur la 1.500 şi 5.000 m, apoi am început pregătirea pentru crosul naţional şi selecţia pentru crosul european. Am câştigat aurul în ţară, apoi am decolat spre Portugalia pentru a pregăti Europenele de cros. După trei săptămâni de pregătire, m-am accidentat la tendonul stâng. La Europene am fugit într-un picior, doar ca să ajut echipa de cros senioare. Am venit pe locul cinci cu echipa, un loc foarte bun. De zece ani, România nu a mai avut echipă de senioare la Europenele de cros“, a declarat Ancuţa.
Pentru 2012 are planuri mari, iar gândul îi zboară spre Jocurile Olimpice de la Londra, din vară. „Pe 24 şi 25 februarie, vor participa la Campionatul Naţional în sală, unde vreau să fac o figură frumoasă la 1.500 de metri. În martie sunt Mondialele de sală de la Istanbul, iar eu am deja baremul de participare realizat. Va fi greu, deoarece am avut pauză doar o lună după problema cu tendonul. De patru săptămâni am reînceput să alerg, dar am încredere în mine, nu forţez . Recuperarea a decurs exemplar, sunt foarte mulţumită. Asta mă interesează cel mai tare. După Mondialele de sală încep pregătirea pentru Europenele de seniori în aer liber, apoi Jocurile Olimpice. Atac pentru Londra proba cu care am defilat mereu, 3.000 m obstacole, la care am barem olimpic, dar mă atrage şi proba de 1.500 de metri“, a enumerat sportiva evenimentele la care va participa în 2012.
