„Mourinho", în prezent antrenor principal la Milsami Orhei, în Republica Moldova, consideră că actualul patron al Ştiinţei a „păcătuit" când s-a debarasat de aliaţi, dorind să controleze sută la sută Universitatea
Fost antrenor la Universitatea Craiova, Ştefan Stoica s-a calificat în Europa League cu echipa de peste Prut, dar recunoaşte că îi este gândul tot la Ştiinţa.
– Fane, cum e viaţa în Moldova?
– Aşa cum am declarat şi pentru presa de aici, în Basarabia sunt ca la mine acasă. Cu fotbalul a fost bine sezonul acesta, ne-am calificat în Europa League, după ce patru echipe, incluzând-o şi pe a mea, s-au aflat în luptă pentru locul trei, după echipe precum Dacia Chişinău sau Sheriff Tiraspol. Pe 20 iunie, aşteptăm tragerea la sorţi, iar pe 30 iunie jucăm în primul tur. Mi s-a îndeplinit un vis, pentru că de mult timp doream să merg şi eu la război în Europa, un tur, două, trei, câte voi putea. A fost să fie cu Milsami Orhei. Să nu crezi însă că a fost uşor, pentru că şi în Moldova fotbalul s-a ridicat. Sunt echipe cu tradiţie, au început să intre şi aici jucători străini, iar infrastructura este bunicică.
– Care e povestea acestei echipe?
– Milsami este fosta Viitorul Orhei, care de anul trecut are un nou patron. Un evreu de 23 de ani, care a reuşit să pună pe picioare o echipă competitivă într-un orăşel cu puternice legături româneşti. Oamenii de aici sunt un fel de haiducii Moldovei. Se aseamănă mult cu oltenii, sunt mai drăcoşi. Ruşii nu pot să trăiască aici. Echipa este cazată şi se pregăteşte la Chişinău, un oraş care m-a surprins plăcut. Cu patronul meu am vobit de două ori într-un an, dar banii sunt plătiţi la zi, nu sunt probleme. Nu sunt salarii foarte mari, dar cele care sunt se justifică, nu ca în România. La Craiova, ajunsese un jucător să aibă 40.000 de dolari pe lună. Enorm de mult…
– Cum sunt suporterii?
– Ne avem ca fraţii. Nu avem gard la stadion. După meciuri rămânem să batem palma, facem poze, stăm de vorbă. Nu există înjurături, scandaluri. Se mai ciondănesc ei cu suporterii echipelor adverse, când merg în deplasare, dar aşa se mai întâmplă la fotbal… La finalul campionatului au sărbătorit în oraş, mi-au făcut postere, mi-au pus coroană, au scris „Stoica cel Mare".
„La Craiova aş veni
şi de la Barcelona"
– Ai în lot şi câţiva români…
– Da. Valerian Gârlă, care a jucat la Universitatea Craiova, Claudiu Ionescu de la Timişoara, Marius Roman (Gaz Metan CFR Craiova – n.r.). Este şi fiul meu, Alexandru, l-am băgat la câteva meciuri, iar acum vrem să-l luăm şi pe Drida, cel care a fost la UTA la un moment dat. Mai sunt doi băieţi, mai puţin cunoscuţi în România, Mendizov, braşovean la origini, şi Grigoruţ, de la Deva. Lângă mine este şi preparatorul fizic Adrian Cosman, tot craiovean de-al nostru, iar treaba merge bine până acum.
– Spune-mi de Gârlă. Cum joacă?
– Foate bine. Sunt mulţumit. De fapt, şi la Craiova a jucat foarte bine, numai că nu aveau unii ochi pentru el. De altfel, asta a fost problema pentru mai mulţi jucători care evoluau la Ştiinţa în perioada aceea, când antrenam eu. Dacă lăsam copiii ăia să joace împreună, acum vorbeam probabil de altceva, nu de retrogradări, dezafilieri sau ce mai aflu eu de prin ziare.
– Eşti la curent cu ce se întâmplă la Craiova?
– Nu ştiu foarte bine. Urmăresc pe internet ştirile, la televizor şi nu pot să spun decât că e mare păcat. Păcat de Craiova, păcat şi de Mititelu, spun eu, pentru că ştiu un lucru: a băgat în fotbal banii lui de acasă. În nebunia lui de a merge sus a făcut greşeli care l-au costat.
– Care ar fi acelea?
– Probleme financiare au fost şi sunt în toată lumea. Greşeala cea mare a lui Mititelu a fost că a vrut să rămână singur. Şi noi, oamenii simpli, avem nevoie de prieteni, de ajutor, atunci când ni se înţepeneşte căruţa, dar o echipă de fotbal?
– Ai mai fi tentat să revii alături de Adrian Mititelu la Ştiinţa?
– Universitatea e familia mea, iar la Craiova aş veni şi de la Barcelona. Nu o să mă supăr niciodată pe Craiova, nu pot fi orgolios contra familiei mele. Să strige Craiova numele meu! Numai că la ora asta avem drumuri diferite, iar eu îmi văd de treaba mea, pregătesc primul meci al echipei Milsami Orhei în Europa League.
