Se întâmpla în urmă cu mulţi, mulţi ani în Craiova: pe 14 iunie 1964, Ştiinţa promova în Divizia A, la 16 ani de la momentul înfiinţării (1948). Brandul Universităţii s-a clădit, cum bine zicea marţi sărbătoritul Teo Ţarălungă, în anii în care Ştiinţa elimina pe Fiorentina din Cupa UEFA (1973) şi cucerea primele trofee interne: titlul naţional (1974) şi Cupa României (1977). Poetul Adrian Păunescu, un apropiat al grupării oltene, a numit-o metaforic „campioana unei mari iubiri“, iar răzvrătirea Ştiinţei împotriva echipelor departamentale ale Capitalei, Dinamo şi Steaua, s-a concretizat (până la evenimentele din decembrie 1989) în trei titluri şi patru cupe. Craiova a mai avut o ieşire în decor în sezonul 1990/1991, când, sub comanda lui Sorin Cîrţu (antrenor) şi Marcel Popescu (preşedinte), a reuşit eventul, al doilea din istoria clubului. Şi, din păcate, ultimul. Oltenii mai reuşesc să câştige Cupa României în 1993, dar de atunci în istoria clubului nu mai apar trofee, ci doar două locuri II (1994, 1995). Şi marea retrogradare din 2005!
De atunci, cumpărând brandul făcut de alţii, a venit la echipă Adrian Mititelu. Universitatea, sub cârmuirea lui Mititelu, n-a avut nici o performanţă, iar în ultimul sezon Craiova a fost foarte aproape de o nouă retrogradare.
Ce se întâmplă acum? În actualele condiţii economice şi de criză, bugetul finanţatorului nu poate asigura, evident, condiţii de performanţă. Victor Piţurcă nu a venit la Craiova din cauza bugetului impropriu performanţei. Ilie Balaci nu este dorit de finanţator ca manager-antrenor (cum ar merita, un fel de Ferguson), ci a fost folosit de Mititelu doar pentru imaginea sa uriaşă şi pentru faptul că Balaci posedă licenţa PRO. Nici străinii nu l-au prea convins pe Mititelu, iar pe cei din Craiova Maxima îi ocoleşte. După Cămătaru, Cîrţu, Tilihoi, Ţicleanu, Ştefănescu, şi Ilie Balaci a răbufnit: „Nu mă mai interesează Universitatea Craiova!“. Atunci când marele Balaci afirmă răspicat şi supărat asta, nu mai e loc de alte comentarii!
Noul sezon fotbalistic începe pe 24 iulie, adică timp ar mai fi pentru transferări şi schimbări (iarăşi) de organigrame. De ceva vreme, Mititelu tace… Ce face? Îşi face blog! Şi, în acelaşi timp, încearcă să facă linişte la echipă, achitând din restanţe, este aproape să numească oficial un antrenor (Conceicao) care să se plieze pe bugetul Universităţii şi un posibil nou preşedinte (Marcel Popescu) ş.a.m.d.
Rămas oarecum singur pe o corabie pe care mulţi piraţi o lovesc, Adrian Mititelu este, într-un fel, de compătimit, ca om. Ultimul sezon i-a adus multe probleme neprevăzute, şi-a pus multă lume în cap, iar acum nu le poate rezolva pe toate aşa cum ar vrea. A mai coborât cu picioarele pe pământ, a priceput mesajele prietenilor, inclusiv ale lui Mitică Dragomir, dar e greu să se schimbe peste noapte.
Este însă momentul ca la Ştiinţa să se întâmple ceva pozitiv, adică să depăşim politica vorbelor goale.
Cu Ilie Balaci sau Victor Piţurcă la echipă, altfel se putea vorbi despre viitorul Ştiinţei. Dacă bani nu ai…
