Prezentul la timpul trecut?

Deoarece gluma proastă în privinţa plecării echipei continuă, primăria pare decisă să-şi urmeze instinctul, propunând o alternativă pentru Universitatea Craiova. Varianta susţinută e la fel de sinistră ca şi plecarea în sine. Mai mult, e chiar complet idioată, dar perfect realizabilă, dacă planurile unor oameni care jonglează cu destinele Ştiinţei nu se pliază după doleanţele lor.
Şi, cum viitoarea formaţie trebuie să aibă musai o susţinere superior financiară actualei conduceri, în potenţiala echipă administrativă au fost vehiculate foarte multe nume. Cămătaru, Doru „Măgaru“, Neţoiu şi mulţi alţii au fost deja repartizaţi în posturile care să ducă himera oltenească FC Craiova acolo unde nu a mai ajuns Universitatea de mai bine de 15 ani.
Per total, această tevatură cu iz politic nu e decât o mare mizerie. Dezgustător că există oameni care să şi-l dorească pe Neţoiu finanţator şi dezamăgitor că mai sunt persoane care să susţină delirul lipsit de investiţii al lui Mititelu.
Chiar dacă se evită o comparaţie între actualul patron şi cel considerat cancerul fotbalului oltenesc, deosebirile riscă să-l transforme pe primul într-un rău mai mare decât pe ultimul. Şi a nu se înţelege că ţin partea unui om ca Neţoiu, care nu a ştiut decât să fie sclavul intereselor altora, doar că nici Mititelu nu e mai prejos de atât.
Dacă vrem să le găsim minusuri, Mititelu riscă să facă pasul suprem şi să mute Universitatea din oraş. Şi Neţoiu a vrut să facă mişcarea „Focşani“, dar până la urmă a renunţat, alegând să vândă clubul şi să plece cu cei mai buni jucători la Dinamo. Actualul patron îşi doreşte să se mute la Severin, fiindcă e mai uşor să nu te conteste nimeni şi să ţi se ofere pe tavă tot ce doreşti, decât să realizezi ceva în oraşul căruia ai vrut să-i dovedeşti totul, la preluarea echipei. Noi, fanii, nu înţelegem asta fiindcă Mititelu nu mai gândeşte ca un suporter, ci ca un patron. Ca unul care, nu de puţine ori, ca şi Neţoiu, şi-a ales cu pricepere cui să-i fie subordonat. Chiar dacă asta a însemnat ca echipa pe care o conduce să se supună şi să dăruiască puncte sau jucători către superiorii mai sus menţionaţi.
Cu toatea astea, însă, Mititelu are meritul să fi luat o echipă de la zero, să fi făcut nişte investiţii în stadion şi în jucători şi să fi ridicat echipa din cenuşa ligii secunde până aproape de un loc european. Că rezultatul final a fost mediocru, asta se pare că ne e soarta. Pe de altă parte, comandantul sprâncenat a venit cu o armată întreagă de mercenari, a făcut puţine investiţii, dar a calificat echipa în UEFA. Faptul că am luat bătaie de la nişte europeni „desculţi“ a fost înjositor. Dar oare actuala echipă s-ar fi descurcat mai bine, dacă ajungea în aceeaşi postură?
În relaţia cu fanii, Neţoiu, chiar dacă a mărit preţul biletelor, nu a reacţionat virulent niciodată la contestări, preferând să ignore reacţiile tribunei. În schimb, Mititelu a avut deseori ieşiri în decor şi, unde nu a putut controla sau cumpăra, i-a plăcut să înăbuşe şi să acuze de trădare, indiferent că acei contestatari erau oameni simpli sau ultraşi.
Astfel, orice comparaţie cu fostul gropar e deplasată, dar dacă stăm să reflectăm în mod obiectiv, prezentul nu e chiar departe de trecut, iar Mititelu riscă să devină mai rău decât Neţoiu, tocmai prin prisma gândirii patronului venit din rândul suporterilor.