Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la înfiinţarea clubului sportiv studenţesc din Craiova, denumirea de Universitatea fiind adoptată abia în 1966.
Actul de naştere al clubului sportiv universitar din Cetatea Băniei datează din toamna lui 1948, an în care s-a înfiinţat prima echipă universitară de fotbal în cadrul asociaţiei sportive studenţeşti UNSR Craiova, apărută ca urmare a întemeierii Institutului Agronomic, prima instituţie universitară din Oltenia.
În anul următor, 1949, se schimbă denumirea echipei din UNSR în Clubul Sportiv Universitar Craiova (CSU), formaţia studenţească participând în campionatul judeţean. În 1953 îşi schimbă din nou denumirea, în Ştiinţa, nume pe care fanii îl scandează şi astăzi, iar în 1954 echipa studenţească a promovat în campionatul republican de categoria B, alături de altă formaţie din Bănie, Locomotiva.
După doar un an competiţional în B, Ştiinţa retrogradează în C, repromovarea în B fiind reuşită în 1958 şi decisă la golaveraj. Pentru o scurtă perioadă, iarăşi s-a schimbat denumirea, din Ştiinţa în Clubul Sportiv Orăşenesc Craiova (CSO), în 1962, dar în 1963 s-a revenit la vechea titulatură de Ştiinţa.
Anul 1964 marchează promovarea în elita fotbalului nostru, antrenori fiind Nicolae Oţeleanu (tur) şi Nicolae Oţeleanu – Aurel Preda (retur). În 1966, Ştiinţa devine Universitatea, denumire pe care echipa o poartă şi în prezent. În ediţia din 1966/1967, tunarul din Bănie, Ion Oblemenco, devine golgheterul campionatului din România, după ce timp de trei ani a făcut tuşa la Rapid (1963-1966)!
Primul trofeu în vitrina clubului alb-albastru a fost adus de echipa de tineret, care a câştigat campionatul în 1969 (antrenor Constantin Oţet).
În toamna anului 1970, Universitatea participă pentru prima oară în cupele europene, obţinând şi prima victorie oficială în competiţie – în Cupa Oraşelor Târguri (2-1 cu Pecsi Dozsa, la Craiova).
La zece ani de la promovare, primul titlu de campioană
După ce, în campionatul 1972/1973, oltenii pierd în ultima etapă titlul, în 1974, după zece ani de la promovare, alb-albaştrii, sub conducerea cuplului de antrenori Constantin Cernăianu – Constantin Oţet, îşi trec în cont primul titlu de campioană, iar formaţia de tineret pe cel de-al doilea. Din acest moment, Universitatea a devenit una dintre formaţiile de prim-plan din fotbalulul românesc. Spectatorii au iubit-o, iar Oblemenco a devenit idolul Olteniei, şi nu numai, câştigând patru titluri de golgheter al României (1967, 1970, 1972, 1973), dar selecţionerii vremii, în frunte cu craioveanul Angelo Niculescu, nu l-au convocat în nici un meci oficial al naţionalei!
După ce tineretul Ştiinţei mai ia un titlu în 1976, în 1977 echipa mare a oltenilor câştigă prima Cupă a României, într-o finală în care Balaci şi ceilalţi înving, în Bucureşti, pe deţinătoarea trofeului, Steaua, cu 2-1 (goluri: Balaci, Cîrţu/Florin Marin). Peste un an, în 1978, oltenii, cu antrenorii C. Deliu – S. Stănescu (tur) şi I. Oană – C. Deliu (retur), recidivează, cucerind a doua Cupă a României (3-1 cu Olimpia Satu Mare), dar cel mai dificil meci al oltenilor către finala din 1978 a fost cel cu Dinamo, din sferturi, 3-2 după prelungiri. 1979 – echipa de tineret obţine cel de-al patrulea titlu de campioană.
Din 1980 începe asaltul Universităţii asupra granzilor din Bucureşti, ceea ce aduce Craiovei două titluri naţionale (1980, 1981), două Cupe ale României (1981, 1983), dar şi multă invidie şi duşmănie din partea echipelor departamentale din Capitală (Dinamo, Steaua).
Primul event din istoria Ştiinţei este obţinut în 1981, echipa fiind pregătită de cel care a fost tunarul oltenilor, Ion Oblemenco.
„Craiova Maxima“, distrusă de Dinamo şi Steaua
În aceşti ani de glorie, „Craiova Maxima“, cum a fost denumită formaţia oltenilor din acea perioadă, alcătuită de mentorul Corneliu Stroe, face furori şi în cupele europene, stabilind două premiere pentru fotbalul românesc la acea dată: calificarea în sferturile de finală ale Cupei Campionilor europeni (1981/1982, cu Ion Oblemenco principal) şi în semifinalele Cupei UEFA (1982/1983, cu Tică Oţet principal). Capitala reuşeşte să destrame „Craiova Maxima“, Valentin Ceauşescu susţine că Dinamo a distrus Craiova, iar Mircea Lucescu pretinde că Steaua a distrus Universitatea. Amândoi au dreptate!
Oricum, de atunci şi până în 1991, Ştiinţa nu a mai reuşit să câştige nici un campionat şi nici o cupă, doar formaţia de tineret şi-a trecut în palmares două titluri naţionale (1983, 1984), iar juniorii – unul în 1989.
După evenimentele din decembrie 1989, Universitatea a revenit în prim-planul fotbalului românesc, iar în 1991 a cucerit toate cele patru trofee, respectiv eventul campionat-cupă cu echipa mare, titlul la tineret şi juniori. Este meritul antrenorului principal Sorin Cîrţu şi a colaboratorilor săi, cât şi al managementului profesionist al preşedintelui Marcel Popescu, secondat de unul dintre simbolurile Ştiinţei, Petre Deselnicu.
Craiova a mai câştigat o Cupă a României în 1993, dar de atunci nici un alt trofeu nu a mai poposit în vitrina clubului alb-albstru. Titlurile obţinute de echipele de juniori (1995) şi tineret (1997) nu au nici o relevanţă în ceea ce priveşte performanţele echipei mari. Umilinţa a fost în 2005, când Ştiinţa a retrogradat, iar după revenire, din 2006 încoace, luptă doar pentru menţinerea în prima ligă.
