România – Albania 6-1
Stadion „Lia Manoliu“, spectatori: 20.000.
Au marcat: Dică ’23, ’71 (pen.), Tamaş ’53, D. Niculae ’61, ’65, Marica ’69 (p.) / Kapllani ’63.
România: Lobonţ – Ogăraru, Tamaş (’78, M. Constantin), Goian, Raţ – Fl. Petre (’64, G. Bucur), Mărgăritescu, Cociş – Dică, Marica (’73, Mazilu), D. Niculae. Antrenor: V. Piţurcă.
Albania: Beqaj – Curri, Dede, Vangjeli (’41, Kapllani), Rustemi – Bulku, Skela, A. Lala, K. Duro (’79, Hyka) – Bogdani (’84, Bakaj), Haxi. Antrenor: Otto Baric.
Cartonaşe galbene: Marica / Vangjeli, Curri (2), Dede (2).
Cartonaşe roşii: Curri (’60), Dede (’70).
Au arbitrat: E. Trivkovic – Z. Novosel, R. Dujelo (Croaţia).
Trupa lui Victor Piţurcă a spulberat Albania în ultimul meci din preliminariile CE 2008, înscriind şase goluri cu care i-a făcut fericiţi pe toţi suporterii României.
Fără Chivu şi Mutu pe teren, dar cu şampania la rece şi calificarea în buzunar, România a sărbătorit aseară, pe teren şi în tribună, calificarea la un nou turneu final. Performanţă care a fost din nou atinsă după opt ani, ultima prezenţă la Europene fiind consemnată în anul 2000, la turneul organizat de Olanda şi Belgia. Albania a fost un partener excelent pentru tricolori. Oaspeţii nu s-au mai închis în apărare şi au preferat să ia parte la spectacol, mai ales că în debutul meciului suporterii românii i-au aplaudat la scenă deschisă pe elevii lui Otto Barici. Atmosfera a fost de carnaval, cu fumigene şi confeti, fanii naţionalei venind în număr mare pentru a lua parte la fiestă.
Dică a dat tonul ocaziilor, în prima parte a jocului, şi tot el avea să deschidă scorul în minutul 23, după o centrarea perfectă a lui Cociş. Apoi, în minutul 31, Marica a ratat cu puţin ţinta şi şansa de a majora scorul. Albanezii au ripostat prin Skela (’36), acesta şutând în bara transversală, după o fază în care apărarea tricoloră a fost făcută şah-mat. Duro (’39) i-a încercat şi el vigilenţa lui Lobonţ, dar portarul român a fost la post. România a încheiat prima repriză în forţă, Dică şi Daniel Niculae ratând alte oportunităţi de a înscrie.
După timpul de odihnă, albanezii au încercat să forţeze, au ratat o ocazie prin Bogdani, şut din interiorul careului, dar Lobonţ a salvat din nou. Elanul oaspeţilor a fost însă tăiat de golul din lovitură liberă al lui Tamaş (’53). Eliminarea lui Curri (’60) a rupt filmul jocului, care ulterior a curs, cu mici excepţii, cum ar fi golul reuşit de Kapllani (’63), într-un singur sens, doar spre poarta albanezilor. Până la final, trupa lui Victor Piţurcă a mai înscris de patru ori şi a nimerit o dată bara, în timp ce oaspeţii s-au văzut nevoiţi să joace în opt jucători de câmp după ce arbitrul croat Trivkovic l-a eliminat şi pe Dede (’70).
Victoria de aseară asigură locul întâi în grupă României, înaintea Olandei. Însă, emoţiile tricolorilor vor continua, pe 2 decembrie urmând să aflăm numele viitoarelor adversare de la Campionatul European din Elveţia şi Austria, punctul de start pentru noi calcule şi speranţe.
Amintiri despre „23 August“ cu Ştefănescu şi Balaci
Doi dintre foştii mari jucători ai Ştiinţei şi ai echipei naţionale şi-au amintit ieri anumite momente trăite pe fostul „23 August“, actualul „Lia Manoliu“, cel mai mare stadion din România, care din 2010 va avea o faţă nouă, urmând să fie adus la standarde mondiale. „Eu acolo am debutat în prima ligă. A fost un meci Rapid – Universitatea Craiova, în 1969. Dar cea mai importantă partidă jucată acolo este cea cu Italia. A fost foarte greu, un meci de vis. Şi acum am în minte finalul de poveste din teren, dar mai ales din tribună. Spectatorii au aprins torţe din ziare şi din programul de meci. A fost un sentiment unic trăit pe terenul de fotbal. Păstrând proporţiile, putem compara fostul «23 August» cu «Wembley»“, a spus ieri Costică Ştefănescu, cel care a purtat banderola de căpitan al naţionalei la disputa cu italienii (scor 1-0) din preliminariile pentru Euro 1984. El şi-a reziliat contractul de antrenor cu echipa Al Wahda Damasc (Siria – Liga I), de câteva zile aflându-se în România.
La rândul său, Ilie Balaci, cel care i-a pasat lui Bölöni la golul memorabil reuşit împotriva campioanei mondiale, a spus: „Este bine că va fi demolat stadionul, fiindcă ne-am săturat de tribune pe dâmburi. Singurul sentiment de tristeţe care mă încearcă este că îmi dau seama cât am îmbătrânit. În rest, amintirile frumoase rămân. Cel mai important meci câştigat, cred eu, este cel cu Italia din 1983. Oricum, generaţiei noastre ne-a făcut o deosebită plăcere să jucăm cu echipe puternice. Am bătut cu 1-0, însă, dacă era un arbitru englez, cred că era validat şi golul lui Cămătaru. Aşa, s-a dat fault la Zoff“.
