Cel care a jignit toată viaţa lui doar pe teren, cum l-a caracterizat Balaci pe „Gâscan“, a vrut să joace sub culorile Ştiinţei şi a acceptat o carantină de doi ani în favoarea Craiovei.
În vara lui 1974, Universitatea Craiova, proaspăt campioană naţională, a obţinut semnăturile a patru jucători: Dobrin, Cămătaru, Lung şi Crişan. Ideea aducerii „Gâscanului“ la Universitatea a aparţinut poetului Adrian Păunescu. Corneliu Stroe a povestit: „Adrian Păunescu este cel care l-a convins pe Dobrin să vină la Universitatea. Noi ştiam că el este de neclintit de la Piteşti, dar am sperat că putem rezolva transferul. Atunci, în 1974, exista o clauză în regulamentul de transferări care specifica faptul că un jucător putea să fie achiziţionat fără acordul clubului de la care provenea dacă accepta o perioadă de carantină de doi ani. Dobrin a ajuns în Craiova, a primit o sumă consistentă de bani, 50.000 de lei, şi a semnat cererea de transfer pentru Universitatea, acceptând carantina de doi ani deoarece FC Argeş nu a fost de acord cu plecarea lui din Piteşti. Din acel moment, Dobrin urma să aibă drept de joc în campionatul intern abia din vara anului 1976“.
Dobrin a locuit pe Calea Severinului, în Craiova
Aducerea lui Dobrin la Craiova s-a petrecut într-o noapte, fostul mare fotbalist primind un apartament pe Calea Severinului, iar o echipă de muncitori a adus de la Piteşti mobila familiei. Stroe a completat: „Dobrin se antrena cu Universitatea, dar tratativele pentru transfer se purtau la nivel de prim-secretari, respectiv între Petre Petrescu (Craiova) şi Ion Dincă (Piteşti). Primul ne informa despre discuţiile cu celălalt, cunoscut sub pseudonimul Teleagă. Acesta îi spunea omologului de la Craiova: «Tu i-ai da drumul lui Dobrin dacă ai fi prim-secretar la Argeş? Vrei să provoc revoltă în Piteşti, să dăm de alte necazuri?». Deşi Adrian Păunescu a făcut intervenţii în cercuri înalte din Bucureşti, Dobrin nu a primit acceptul de transfer de la FC Argeş“.
Campionatul 1974/1975 a început cu Dobrin la Universitatea, dar fără drept de joc. Oltenii se pregăteau de debutul în Cupa Campionilor europeni, pentru dubla cu Atvidaberg, septembrie-octombrie 1974. Dobrin se pregătea în continuare cu Universitatea. A existat intenţia folosirii lui în meciul tur cu Atvidaberg de la Craiova. „Antrenorul principal Constantin Cernăianu a refuzat să-l folosească. I-am explicat că Dobrin nu are drept de joc în campionatul intern, dar alta era situaţia pentru meciurile din cupele europene, bazându-mă pe o situaţie similară de la Inter. Nerazzurri aveau atunci un suedez în lot, dar nu putea fi folosit în campionatul Italiei deoarece Inter depăşise numărul de jucători străini cu drept de joc în campionat. L-a folosit însă în cupele europene, iar eu am asimilat acest caz cu cel al lui Dobrin la Universitatea. Dar Duţu Cernăianu nu a vrut să riscăm… Era totuşi destul de confuză situaţia lui Dobrin, iar pe atunci nici la FRF nu era cunoscut foarte bine regulamentul internaţional“, a mai spus Stroe.
Oltenii l-ar fi putut folosi pe Dobrin în cupele europene?
Ştiinţa a disputat meciul tur cu Atvidaberg la Craiova pe 18 septembrie 1974, 2-1, golurile fiind marcate de Oblemenco. Returul a fost programat pe 3 octombrie. Universitatea a plecat spre Suedia, iar Dobrin a rămas acasă. Atvidaberg a eliminat Ştiinţa, în partida retur suedezii câştigând cu 3-1. „M-am dus la Aeroportul din Bucureşti cu autocarul pentru a readuce echipa la Craiova. Când am traversat Piteştiul – atunci nu era autostrada – autocarul nostru a fost oprit de un miliţian de la circulaţie deoarece şoferul făcuse o greşeală. Când a constatat că este vorba de Universitatea, ne-a iertat de amendă, explicându-ne, cu bucurie, motivul: s-a întors Dobrin la Piteşti! Acel agent de circulaţie a fost primul om care ne-a dat vestea plecării lui Dobrin de la Craiova. Ce s-a întâmplat? Dobrin a fost convins de piteşteni să revină la echipa lui de suflet, FC Argeş. Normal, într-un fel, deoarece Dobrin a constatat că Universitatea nu a putut să-i obţină transferul, iar ideea de a nu juca două sezoane nu surâdea nimănui… Pentru a putea juca din nou la FC Argeş, Dobrin avea nevoie de acordul Universităţii deoarece, repet, el semnase cu Craiova. Reprezentanţii clubului FC Argeş, în frunte cu preşedintele lor de atunci, Puiu Rapaport, au venit la Craiova pentru discuţii. Ne-am dat seama că nu puteam să ne opunem, l-am fi blocat pe Dobrin, şi le-am spus celor de la FC Argeş că suntem de acord, cu condiţia recuperării banilor daţi lui Dobrin, 50.000 de lei. Reamintesc, pe atunci, în 1974, un salariu era de 1.300 de lei… Le-am arătat semnătura jucătorului, iar Dobrin a recunoscut că a luat acea sumă de la Universitatea. Am primit banii de la FC Argeş, iar Dobrin a revenit ca jucător al echipei din Trivale“, a încheiat Stroe povestea „transferului“ lui Dobrin la Ştiinţa.
