La inceput a fost Pobeda Prilep, care a prevestit ce avea sa insemne „era Gigi Netoiu“ pentru Universitatea Craiova. In putinele aparitii internationale pe care le mai dobindeam, incepusem sa mincam bataie de la echipe care primeau „wild-carduri“ datorita fair-play-ului pentru a participa in cupele europene. Apoi am terminat cu meciurile oficiale contra unor echipe de peste hotare. „Decit sa luam bataie de la toti descultii, mai bine sa nu participam“, spune vulpea care nu mai ajunge la struguri.
Ne-am resemnat cu gindul ca nu mai putem vedea o echipa straina la Craiova, asa ca am apelat la echipa nationala si ne-am bulucit sa vedem Bosnia si Macedonia pe „Ion Oblemenco“. O obisnuita a cupelor europene intr-un timp, Universitatea mai are parte de adversari din afara tarii doar prin turneele de pregatire. Numai ca, dupa ultimele ispravi ale purtatorilor de tricouri alb-albastre, am devenit doar sparring-partneri si pentru echipe de mina a doua din estul Europei.
Cu Rednic la pupitru, acel 1-5 din vara trecuta cu Legia Varsovia a fost prima lovitura la palma(resul) Stiintei. Umilintele continua si in iarna aceasta. Dupa ce am pierdut in Antalya cu o echipa din Kazahstan (nu putem garanta ca este inscrisa in vreo liga), ne-am pomenit cu trei boabe de la bulgari, fara sa ripostam macar cu o ocazie de gol. Dupa ce ne era la un moment dat la picioare, Europa ne-a uitat si, daca nu ne ignora sau ne scuipa, ne poceste numele jucatorilor pe site-urile de internet. Acelasi internet unde ne cautam jucatori pentru a scapa de retrogradare.
Cert este ca Universitatea, cu actuala echipa, nu s-ar califica nici pentru meciuri amicale cu echipe de peste hotare daca ar exista conditii minime de inscriere. Poate doar cu bucatarii si soferii de tir de prin Austria…
