Fotbalul politic

Mi-e teama ca prin atragerea unor personalitati ale fotbalului craiovean la Universitatea – deocamdata, s-a inceput cu Geolgau, Beldeanu, Lung, Badea si Cristescu – nu se urmareste decit formarea unui paravan din spatele caruia Dinel sa tipe la primar si la prefect ca vrea terenuri (nu de joc!), apartamente, dar si prelata pentru gazon.

Asa este, in virtutea calitatii de actionar la club, consiliul local, dar si cel judetean, ca tot este tras de mineca, ar trebui sa mai demonstreze din cind in cind ca exista interes pentru bunul mers al echipei de fotbal, mai ales ca, daca memoria nu ne insala, multe promisiuni au ramas neonorate.

Problema este ca Staicu are zile cind zice ca nu mai are nici o treaba cu fotbalul si zile cind iese in fata, ca un adevarat patron de echipa. Practic, redevine patron atunci cind este ceva de cerut pe la mai-marii orasului si se transforma in simplu suporter sarac atunci cind vine vorba de platit din buzunarul propriu.

Probabil ca tot la fel a gindit Staicu si atunci cind a anuntat cu surle si trimbite ca renunta sa se mai implice direct la clubul pe care il patroneaza. Se va face nevazut cind echipa va pierde, dar nu se va da in laturi sa dea pilde adevaratilor oameni de fotbal atunci cind Universitatea va cistiga.

Intr-un fel, Staicu este copia fidela a „troicii“ din capul judetului – Calin, Bulucea, Voiculescu – si tot ce fac ei impreuna pentru SC FC Universitatea SA ignora, in buna parte, unul dintre obiectele de activitate ale societatii respective, adica fotbalul. Afacerea care conteaza este spalarea imaginii unor elefanti politici si „aburirea“ oamenilor simpli, ca acus-acus vin alegerile. Si, daca premierul Romaniei a dat-o pe fotbal, dindu-ne de inteles ca Domnia sa l-a convins pe Iordanescu sa ramina la Nationala, de ce sa nu faca si alde Calin cam acelasi lucru la ei acasa, cu Universitatea Craiova?