Si tu, Gica?

Stirea ca Gica Popescu a devenit peste noapte „ciine“ a bulversat multi gorjeni, cunoscuti ca fani ai Universitatii Craiova. Acum, prin circiumi, pe strazi, nu se mai discuta de inundatii, nu se mai discuta de cutremur, ci doar de incredibila tradare a celui care era, in opinia multor olteni, singura sansa pentru Universitatea Craiova. Gica Popescu devenise Dumnezeul fotbalului oltean. Microbistii il priveau cu smerenie si cu incredere.

Viorel Mateescu: „Nu sint aurolac, sint un om respectat de comunitatea in care traiesc, insa gestul pe care l-a facut Gica Popescu mi-a provocat o durere mai mare decit am avut la moartea mamei. Este incredibil sa vezi cum cel pe care il credeai singurul in stare sa participe la reconstructia Universitatii sa intoarca pur si simplu spatele unor milioane de oameni care credeau in el ca-ntr-un facator de minuni. Parea un om cu un caracter ireprosabil, tinind cont de faptul ca in tinerete a fugit de la Steaua pentru ca prin vene-i curgea singe alb-albastru, iar acum, cind aveam cea mai mare nevoie de el, ne-a tradat. In astfel de situatii, cind lucrurile merg prost, este nevoie de lideri pentru a putea reface o cetate, o armata sau chiar o echipa aflata in momente dificile. Este dureros sa vezi cum cel care parea a fi comandantul potrivit pentru o astfel de situatie a dat bir cu fugitii, si unde? La dusmanii Universitatii, la cei care au incercat sa distruga aceasta stare de spirit. «Ciinii» n-au reusit nici pe vremea lui Ceausescu sa distruga acest club din care muscau mai tot timpul si au reusit acum, cu ajutorul lui Gica Popescu, cel caruia Oltenia i-a dat tot ce a putut si de la care astepta acum un ajutor. Are bani, are glorie, nu inteleg pentru ce a facut aceasta miscare sinucigasa. Nu este de ajuns sa fii un talent pentru a ramine in sufletul omenirii. Trebuie mai intii de toate sa fii un caracter si sa-i salvezi de la nenorocire pe cei care ti-au stat la picioare. Nu este de ajuns sa ramii trecut prin filele unor carti sau pe hirtia lucioasa a unor postere, daca nu esti in sufletul oamenilor, de unde nu poti muri niciodata. Este incredibil! Pentru mine, Gica este un Brutus al fotbalului oltean. Daca veti publica tot ceea ce v-am declarat, va rog sa scrieti si ca-i cer iertare lui nea Costica Popescu pentru aceste cuvinte, un om care a facut mai multe pentru fotbalul oltean decit a facut-o Gica, fiindca pentru mine acum e limpede: nu Gica a fugit de la Steaua sa vina la Craiova, ci tatal lui, nea Costica, s-a dus si l-a adus. Acum, probabil, n-a mai putut. Marele Gica a crescut, s-a privit in oglinda si a ajuns la concluzia ca-i sta mai bine «ciine». El nu stie ca toti oamenii mor, insa nu toti oamenii traiesc cu adevarat. Decit sa fii «ciine» o viata intreaga, mai bine leu citeva luni, chiar daca sfirsitul ne e aproape“.

Toti microbistii gorjeni condamna gestul facut de Gica Popescu, considerind ca este o tradare pentru care nu va mai putea fi reabilitat niciodata. Statuia pe care si-o construise in sufletele oltenilor, prin caracterul de care cindva a dat dovada, s-a prabusit, iar gestul lui de a semna pentru Dinamo a generat multa suferinta pentru suporterii olteni.