Corect si iresponsabil

Le va fi greu turcilor sa se dezmeticeasca dupa derbiul de simbata dintre Fenerbahce si Galatasaray (1-0), un meci care, toata saptamina trecuta, a tinut capul de afis al ziarelor si al majoritatii buletinelor informative de la televiziuni. Si, retineti, cu citeva zile in urma selectionata Turciei, calificata la turneul final al CM, jucase un amical cu Ecuador, dar lumea nu vorbea decit despre duelul dintre Fenerbahce si Galatasaray.

Ca o curiozitate, turcii cu care am discutat in Antalya, bolnavi dupa fotbal, imi spuneau ca simt ca Fener va fi avantajata pentru ca, isi dadeau ei cu parerea, s-ar dori relansarea campionatului si o eventuala victorie a Galatei ar fi marit distanta in clasament a echipei lui Lucescu fata de adversara de simbata. Bineinteles, in calcul intra si Besiktas, aflata la trei puncte in spatele Galatei inaintea etapei trecute, care a avut un meci destul de usor acasa.

Derbiul de simbata l-am urmarit la hotelul Diamond, acolo unde Extensiv se afla in cantonament de aproape doua saptamini. Atmosfera de pe stadionul „Sukru Saracioglu“ a fost extraordinara si, dupa estimarile turcilor, cam tot atitia suporteri citi erau pe stadion, umplut pina la refuz, ramasesera afara, unde dadeau lupte grele cu fortele de ordine. Presiunea a fost teribila si acest lucru a influentat negativ spectacolul de pe teren. Meciul a semanat mai degraba cu o partida de rugbi, presingul naucitor facind imposibile realizarile tehnice de tinuta.

Unicul gol al meciului a fost marcat in prima repriza, atunci cind gazdele au batut un corner, fundasii lui Lucescu au gresit grav la marcaj, mingea a ajuns direct si fara probleme in marginea careului mare, de unde Rapajici a catapultat-o cu un sut formidabil in vinclu. Singura reactie a portarului Mondragon a fost sa „salute“ torpila care i-a strapuns plasa. In aceasta perioada, sustinuta frenetic din tribune, Fener a pasat mai mult si s-a descurcat parca mai bine, spre deosebire de Galata, care a preferat pasele lungi, niciodata bine calibrate.

Repriza a doua va intra cu siguranta in istorie. Jocul incepuse si asa destul de urit – ambitiile erau insa maxime -, iar prima eliminare, cea a lui Emre Asik (l-a oprit parca pe Rapajici, scapat singur spre poarta dupa o greseala a naivului Batista), a declansat nebunia. Cei de la Galata nu s-au putut controla, „tuciuriul“ Batista a mai facut-o o data de oaie, a dat cu capul intr-un adversar si a vazut „rosu“. Hasan Sas a comentat (plus ca, in aceeasi faza, cam paruise un adversar…) si, spre disperarea lui Lucescu, a fost si el trimis la vestiare. Cu doar opt oameni pe teren, Galata s-a aparat nervoasa, capitanul Bulent Korkmaz a luat „galben“, l-a aplaudat pe arbitru si acesta, de parca atmosfera nu era si asa destul de incinsa, s-a simtit jignit si l-a lasat pe Lucescu cu doar sapte jucatori pe teren! Culmea, desi a jucat cam un sfert de ora 11 contra sapte, Fener nu s-a prea descurcat cu mingea, Oktay a ratat de trei ori singur cu Mondragon, si scorul a ramas 1-0. Fotbalistii gazda s-au bucurat enorm, iar cei de la Galata, atitia citi ramasesera pe gazon, au iesit de pe teren protejati de scuturile politistilor.

Cam asta a fost istoria unui derbi pe care, cu siguranta, Turcia nu il va uita usor. Nu stiu ce va spune Lucescu sau cum vor comenta agentiile de presa, dar, la o judecata lucida, arbitrul a avut acoperire regulamentara in tot ce-a facut. Totusi, in atmosfera delicata de pe „Sukru Saracioglu“, el poate fi considerat cel putin iresponsabil, pentru ca doar printr-o minune suporterii Galatei nu au invadat terenul. Cred ca arbitrul se putea limita lejer la primele doua eliminari (Emre si Batista). Ceilalti doi jucatori avertizati, Bulent si Hasan Sas, ar fi trebuit trecuti cu vederea, ca doar nu aterizasera pe teren de la scoala de maici.