Hibiscusul este folosit ca plantă medicinală pentru multiplele calități terapeutice ale florilor, mai ales sub formă de ceai.
Utilizarea sa în medicină datează încă din Egiptul antic, când se credea că această plantă reduce febra și tratează tulburările cardiace și nervoase. Utilizarea sa în tratarea acestor afecțiuni medicale, dar și a altora, persistă și astăzi, deși multe dintre afirmații rămân neconfirmate de cercetările științifice.
Ceaiul de hibiscus are arome asemănătoare cu afinele și poate fi consumat fierbinte sau cu gheață.
Este adesea folosit în țările africane pentru scăderea temperaturii corpului, tratarea bolilor de inimă și calmarea durerii în gât. În Iran, ceaiul de hibiscus este utilizat pentru tratarea hipertensiunii arteriale.
Recomandat împotriva tensiunii arteriale crescute
Un studiu din 2010 publicat în Journal of Nutrition arată cum consumul de ceai de hibiscus a scăzut tensiunea arterială la persoanele cu risc de hipertensiune arterială și la cei cu tensiune arterială ușor ridicată.
Participanții la studiu au consumat zilnic trei porții de 225g de ceai de hibiscus sau o băutură placebo timp de 6 săptămâni. Cei care au băut ceaiul de hibiscus au observat o reducere semnificativă a tensiunii arteriale sistolice, comparativ cu cei care au consumat băutura placebo.
O meta-analiză a mai multor studii publicate în 2015 conchide că acest ceai a scăzut semnificativ atât tensiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică. Totuși, deși rezultatele sunt foarte încurajatoare, sunt necesare mai multe studii pentru a confirma rezultatele.
Reglează colesterolul
Cercetările publicate în 2011 au comparat rezultatele consumului de hibiscus și ceai negru în privinţa nivelului de colesterol. Nouăzeci de persoane cu hipertensiune arterială au consumat fie hibiscus, fie ceai negru de două ori pe zi timp de 15 zile.
După 30 de zile, niciunul dintre grupuri nu a avut modificări semnificative în LDL sau nivelul colesterolului „rău”. Cu toate acestea, ambele grupuri au avut creșteri semnificative ale nivelului lor total și HDL sau ale nivelului de colesterol „bun”.
Cu toate acestea, alte studii au arătat rezultate mixte. O cercetare publicată în 2013 nu a constatat un nivel scăzut semnificativ al colesterolului în urma consumului de ceai de hibiscus.
Alte studii, inclusiv o cercetare din 2014, care coroborează mai multe studii clinice, a arătat că hibiscusul consumat sub formă de ceai sau extract a crescut colesterolul bun și a scăzut nivelul colesterolului rău și al trigliceridelor.
Ajută la slăbit
Unele studii au demonstrat efecte pozitive asupra gestionării greutății corporale. Un raport a arătat că hibiscusul a dus la un indice de masă corporală (IMC) mai scăzut.
Un studiu mai vechi a arătat că extractul de hibiscus a dus la reducerea sursei de colesterol și trigliceride la populația mexicană. Acest lucru poate duce la un risc redus de obezitate.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că aceste studii au utilizat doze concentrate și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma pe deplin beneficiile ceaiului de hibiscus.
Sursă de antioxidanți
Dintre toate ceaiurile din plante, hibiscus are cea mai mare cantitate de antioxidanți. Antioxidanții ajută la repararea celulelor deteriorate.
Într-un studiu care a folosit extract de hibiscus pe șobolani, antioxidanții acestora au crescut și efectele nocive ale radicalilor liberi au fost reduse cu până la 92%.
Hibiscus conține, de asemenea, un tip specific de antioxidant numit antocianină. Acest tip de antioxidant se găsește și în fructe de pădure. Este ceea ce le oferă culoarea lor frumoasă, roșie și a fost legată de reducerea riscului de boli cronice.
Proprietăți anti-bacteriene
La fel ca sucul de afine, hibiscus face minuni pentru a scăpa și a preveni infecțiile tractului urinar (ITU).
Planta de hibiscus poate ajuta organismul să lupte împotriva acestor infecții fungice pentru a ajuta la refacerea unui tract urinar sănătos. Compușii utili găsiți în hibiscus se găsesc și în afine, care sunt adesea susținute ca un aliment util pentru menținerea căilor urinare sănătoase.
Riscuri și efecte secundare
O analiză a unor studii din 2013, a raportat că dozele foarte mari de extract de hibiscus ar putea provoca leziuni hepatice. Aceeași analiză a raportat că s-a arătat că extractul de hibiscus interacționează cu hidroclorotiazida (un diuretic) la animale și cu acetaminofenul la oameni.
Persoanele care consumă ceaiuri din plante ar trebui să discute cu medicul înainte, deoarece unele plante medicinale au potențialul de a interacționa cu medicamentele.
Potrivit altor surse, consumul de hibiscus nu este sigur pentru persoanele care iau clorochină, un medicament pentru malarie. Hibiscus poate scădea efectul medicamentului în organism.
Persoanele cu diabet zaharat sau care iau medicamente pentru hipertensiune arterială trebuie să monitorizeze nivelul zahărului din sânge și al tensiunii arteriale atunci când consumă hibiscus. Acest lucru se datorează faptului că poate reduce nivelul zahărului din sânge sau al tensiunii arteriale.
Femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie să bea ceai de hibiscus.
