Printre remediile naturiste folosite în tratamentul unor boli se află şi mătasea de porumb. Având proprietăţi diuretice excelente, este folosită pentru o multitudine de probleme de sănătate cum ar fi colici renale, edeme, adenom de prostată sau obezitate.
Mătasea se recoltează în timpul înfloririi, înainte de polenizare. Se foloseşte proaspătă sau uscată la obţinerea unei infuzii. Dacă materia primă este proaspătă, infuzia se prepară dintr-un sfert de ceaşcă la o cană de apă, iar dacă este uscată, o linguriţă la o cană de apă. Mătasea nu se lasă să infuzeze mai mult de două minute. Ceaiul se streacoară şi se bea neîndulcit.
Uscarea mătăsii se face la umbră, în strat subţire, astfel încât să nu prindă miros. Dacă mătasea de porumb se pune la păstrat incomplet uscată, îşi pierde calităţile. Tratamentul trebuie urmat cel puţin zece zile, iar la nevoie poate fi prelungit cu alte cinci. Administrarea se va face de trei ori pe zi.
Proprietăţi homeostatice
Mătasea conţine flavonoide, saponine, săruri de potasiu, dar şi vitamine – K, C, B6, E, lipide, taninuri, rezine, substanţe minerale şi uleiuri volatile. Proprietăţile diuretice sunt date de sărurile de potasiu, flavoinoide şi saponine. Ceaiul din mătasea porumbului se bea fără restricţii, în colici renale, enurezis sau edeme. Deoarece ajută la eliminarea apei din organism, poate fi folosit şi ca adjuvant în tratamentul obezităţii. Efectul diuretic poate fi accentuat dacă mătasea se foloseşte în combinaţie cu cozi de cireşe – alt diuretic natural extrem de puternic.
Tot potasiul este cel care conferă mătăsii efecte homeostatice, motiv pentru care este recomandată ca adjuvant în tratamentul dereglărilor menstruale. Ceaiul din mătase de porumb mai poate fi folosit pentru tratarea arteritei, colecistitei, hepatitei cronice şi reumatismului.
