Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentaţie care afectează mai ales femeile tinere. Boala se caracterizează prin reducerea greutăţii corpului cu cel puţin 15% faţă de cea ideală şi prin teama persistentă de îngrăşare. Anorexia conduce la înfometare, alterarea stării de sănătate şi chiar deces.
Anorexia nervoasă afectează în special tinerele, putând apărea ocazional la femeile în vârstă sau chiar la bărbaţi. Boala apare de 15 ori mai rar la bărbaţi decât la femei. Afecţiunea debutează de obicei între 15-25 de ani.
Cauze
Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin cunoscute, fiind incriminaţi mai mulţi factori favorizanţi care pot conduce independent sau împreună la apariţia bolii. Printre aceştia se numără factorii biologici, sociali, familiali şi psihologici. Mai multe studii recente au demonstrat că persoanele anorexice au un nivel crescut al serotoninei, neurotransmiţător care, în cantităţi mari, conduce la reducerea apetitului alimentar sau la tulburări de comportament.
De asemenea, a fost demonstrată implicarea factorilor genetici, persoanele care au un membru al familiei anorexic prezentând un risc crescut de a dezvolta boala. Pubertatea, căsătoria, problemele familiale, divorţul sau schimbarea locului de muncă pot declanşa apariţia anorexiei.
Există două tipuri majore de pacienţi cu anorexie nervoasă: tipul restrictiv, persoana reduce drastic aportul alimentar, şi tipul bulimic. În acest caz, persoana consumă o cantitate mare de alimente, după care îşi provoacă vărsături sau abuzează de laxative.
Simptome
Manifestările anorexiei nervoase sunt teama intensă de a se îngrăşa, greutatea mai mică decât 85% din cea normală corespunzătoare înălţimii şi vârstei, aprecierea distorsionată a corpului ca fiind supraponderal în ciuda greutăţii foarte scăzute, negarea gradului sever de slăbire, amenoreea (lipsa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive) şi reducerea consumului de alimente sau doar al anumitor tipuri de alimente.
Din cauza alimentaţiei restrictive, bolnavul se privează de nutrienţii absolut necesari pentru buna funcţionare a organismului. Metabolismul unui anorexic devine din ce în ce mai lent, ca măsură de adaptare faţă de scăderea greutăţii.
Scade temperatura corpului, apar hipotensiunea şi bradicardia (inima bate mai rar decât în mod normal). Bolnavul de anorexie acuză căderea părului, devine constipat şi prezintă osteopenie (reducerea densităţii oaselor). Lipsa de minerale şi vitamine din organism determină creierul să nu mai funcţioneze la parametri normali, afectând capacitatea de a învăţa.
Tratament
Principalul obiectiv al tratamentului anorexiei nervoase îl reprezintă refacerea greutăţii la minimum 90% din greutatea ideală pentru vârsta şi înălţimea bolnavului.
În cazurile severe se recomandă internarea în spital, formele uşoare ale bolii putând fi tratate şi ambulator. Aportul caloric trebuie mărit treptat, pentru a se obţine o creştere în greutate de una-două kilograme pe săptămână. De multe ori este necesară supravegherea meselor. Se recomandă vizitele la psiholog, atât pentru a se forma o imagine de sine echilibrată, cât şi pentru schimbarea obiceiurilor alimentare. Pierderile de ţesut osos cauzate de osteopenie sunt reduse cu ajutorul calciului şi vitaminei D. Instituirea cât mai devreme a tratamentului este foarte importantă, şansele de vindecare fiind mult mai mari în acest caz.
