28.4 C
Craiova
luni, 24 iunie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiAgricultura ne-ar putea salva

Agricultura ne-ar putea salva

Nu mai este pentru nimeni un semn de întrebare relativ la modul în care va evolua economia mondială și, implicit, cea românească în 2022.

Toate analizele, fără nicio excepție, prezintă criza ca pe o certitudine a anului 2022.

Economia globală nu reușește să tempereze inflația și nici nu poate rezolva pe termen scurt probleme grave cum sunt cele ale dificultăților lanțurilor de transport, ale crizei cipurilor pentru industria auto și nici efectele distructive ale crizei energetice, toate pe fundalul continuării valurilor de infectări pandemice.

În România, efectele crizei globale nu pot fi subestimate, dar există și cauze interne care vor face criza resimțită cu mult mai mare intensitate mai ales după primul trimestru al acestui an. Procesul de decădere al economiei semnalat încă din luna decembrie a anului precedent se va accentua prin restrângerea sau chiar încetarea activității unui impresionant număr de unități economice ca urmare a imposibilității plății costurilor imense ale facturilor la energie. Nu este vorba doar de mari unități ca Azomureș sau Alro Slatina, ci de mii de IMM-uri intrate în faliment din cauza imposibilității suportării costurilor energiei. S-a anunțat posibila intrare în incapacitate de plată a facturilor și a altor mari și strategice activități cum sunt cele ale medicamentelor, panificației, cărnii și lactatelor. Urmare a acestei situații, bugetul nu va mai fi în măsură să colecteze veniturile la un nivel corespunzător cheltuielilor și va pune sub semnul întrebării sustenabilitatea promisiunilor făcute prin așa-numitul” pachet social”.

Situația va deveni și mai grea după finele primului trimestru, când măsurile de plafonare și de compensare a costurilor și facturilor la energie nu vor mai funcționa. Conform estimărilor, este posibil să se înregistreze o creștere în medie de circa 80% a costurilor facturilor, ceea ce poate duce la o blocare a întregii economii prin incapacitatea atât la nivelul consumatorului individual, cât și la nivelul celui economic de a acoperi prin plata facturilor cheltuielile necesare continuării activității la nivelul producătorilor și distribuitorilor de energie.

Poate deveni reală declanșarea procesului de faliment economic, cu consecințe în direcția intrării în incapacitate de plată. Situația socială se va deteriora grav în contextul creșterii șomajului.

Fără exagerare, situația este gravă, dar încă se mai pot lua măsuri de contracarare a efectelor crizei de către guvernul în funcție, care are avantajul de a dispune de o majoritate parlamentară confortabilă.

Deși este prioritară, situația energetică este greu de îmbunătățit pe termen scurt. S-ar putea lua măsuri urgente pentru corijarea unor greșeli ale liberalizării pieței energetice și pentru stoparea unor abuzuri speculative practicate de producători și distribuitori dar, până la această dată, ministerul de resort nu dovedește capacitatea profesională și de decizie politică pentru a lua astfel de măsuri. Președintele PSD declară că măsurile de plafonare și compensare nu sunt eficiente și că ar trebui revizuite, dar încă nu se iau măsuri concrete de revizuire, rămânând doar la nivelul unor declarații de presă. Inflația venită din exterior ridică mult toate prețurile, dar populația României va suferi și din cauza unei inflații ”naționale” provenite din deficiențele structurale ale economiei noastre bazate pe un import masiv de bunuri de consum, în primul rând alimente. Românii mănâncă cca 70% alimente esențiale provenite din import, deși România produce cantități importante de cereale, legume și fructe, dar pe care nu le procesează intern.

Este evident că, spre mijlocul anului 2022, categoriile defavorizate ale populației se vor găsi într-o situație de pauperizare cronică cu consecințe dezastruoase asupra nivelului de trai și al calității vieții.

În contextul acestei situații grave, nemaiîntâlnită în economia românească după 1990, în care efectele crizelor globale (pandemie, energetică, alimentară) se prelungesc și se amplifică pe existența efectelor înapoierii și lipsei de competitivitate a economiei românești, părerea mea este că cea mai sigură cale de salvare pe termen scurt, mediu și lung, de stabilizare și echilibrare macroeconomică este conceperea și aplicarea unui program național de dezvoltare și modernizare a agriculturii.

Credința mea este că cea mai importantă resursă de dezvoltare a economiei românești o reprezintă, în condițiile prezente, potențialul agricol de care dispunem.

Deși dispunem și de alte resurse, cum ar fi resursele energetice, minerale sau chiar umane, resursele agricole le surclasează și din punct de vedere al ritmului de punere al lor în operaționalitate cât și din punct de vedere al sustenabilității și utilizării lor în timp.

Iată argumentele :

Valoarea și amploarea potențialului agricol românesc.

România este una dintre ţările europene cu cel mai ridicat potenţial în sectorul agricol, având a şasea cea mai mare suprafaţă agricolă utilizată dintre ţările UE Astfel, România are o suprafaţă agricolă utilizată de 13,9 milioane de hectare,  după cea a Franţei (29 milioane ha), Spania (23,6 milioane ha), Marea Britanie (17,3 milioane ha), Germania (16,7 milioane ha) şi Polonia (14,4 milioane ha), dar mai mare decât cea de care dispuneau Italia (13,1 milioane ha), Ungaria (5,3 milioane ha) sau Bulgaria (5,1 milioane ha), arată o analiză a PwC România.  Aproximativ 60% din suprafaţa agricolă utilizată a României (8,2 milioane ha) o reprezintă terenul arabil, iar din această suprafaţă circa două treimi sunt folosite pentru culturi de cereale. Astfel, România este unul dintre cei mai mari 10 exportatori de cereale din lume (locul 9 în lume la exportul de grâu şi locul 6 la exportul de porumb și opt la floarea soarelui). România are cea mai mare pondere a sectorului agricol în structura PIB dintre toate ţările din Uniunea Europeană, de 3 ori şi jumătate mai mare decât media europeană. În plus, la nivelul anului 2014, agricultura angaja 27,3% din populaţia activă a României, de peste 6 ori mai mare decât media europeană de 4,4% din populaţia activă.

În anul agricol 2020-2021, comparativ cu celelalte state europene, suntem momentan cel mai mare exportator al anului, la mică distanță de Franța, care a vândut în perioada analizată 3,1 milioane de tone. În ceea ce privește evoluția exporturilor de cereale în total, conform datelor analizate, România a exportat în primele 27 de săptămâni ale anului peste 7,6 milioane de tone de cereale, din care 2,1 milioane de tone de porumb. Suntem astfel cel mai mare exportator de cereale până la această dată, în condițiile în care Franța a trimis peste granițe 5,5 milioane de tone, iar Germania 2,8 milioane de tone.

Efecte salvatoare pe termen scurt

Situația materială și calitatea vieții majorității populației românești se vor deprecia considerabil după primul trimestru al anului, când măsurile de plafonare și compensare a prețului la energie nu vor mai funcționa. Conform unor estimări, vor fi afectate toate bugetele de familie cu un plafon de cca 4000 lei.

Plafonul de 4000 lei este important deoarece chiar actualul ministru al finanțelor publice a declarat că suma de 4000 lei reprezintă pragul sărăciei și că aproximativ 80% dintre români se află la limita acestui prag. Desigur, în interiorul acestei sume sunt mari diferențieri, fiind necesar să menționăm că adevărata și reala sărăcie se înregistrează la nivelul altui indicator stabilit de guvern (venit de 1.600 lei) ca fiind caracterizant pentru așa-numita categorie defavorizată limitată la marja dintre 1000 lei pensie socială și 1600 lei pensie compensată doar în ianuarie până la 2200 lei.

Se estimează că după încetarea măsurilor de plafonare și compensare, cel puțin 60% din veniturile bugetelor de familie vor fi destinate plății facturilor la energie, independent de plata altor majorări cum sunt cele ale combustibilului, apă caldă, creșteri ale taxelor la nivel local. Deoarece creșterea pensiilor cu doar 10% nu compensează creșterea inflației și nici nu se poate spera la o creștere suplimentară a pensiilor în 2022 ( vezi restricția din PNNR) rezultă că victimele sigure ale crizei, aflate la limita supraviețuirii, vor fi cei cu pensii de cca 1.600-2.000 lei.

Reducând din aceste sume cuantumul de cca 60% al facturilor, rezultă că pentru traiul zilnic mai rămâne din aceste bugete cca. 640-800 lei/lună din care ar trebui să se asigure și plata medicamentelor necesare obligatoriu după o anumită vârstă.

O cale de ajutorare pentru a supraviețui a acestor categorii de pensionari ar fi introducerea unui program de ”ajutor de solidaritate” constând în acordarea de bonusuri sau gratuități temporare pentru unele alimente desfăcute de către supermarketuri (tip economat), medicamente cu preț redus prin rețelele de farmacii și gratuități la cablu și telefonie pentru ca acei pensionari să poată ține legătura cu familiile. O propunere pentru un astfel de ajutor de solidaritate am prezentat-o în unul din articolele publicate în luna decembrie 2021, dar a rămas fără răspuns din partea celor care ar fi trebuit să-și arate solidaritatea cu cetățenii țării în care activează și obțin profituri mari.

În acest caz, un mod de ajutor al celor aflați la limita supraviețuirii ar fi promovarea unei politici de ieftinire a produselor de primă necesitate, prioritar alimentare, în așa fel încât cu sumele mici rămase în bugetele de familie pentru traiul zilnic să se poată procura mai multe alimente de bună calitate. Aceasta ar presupune ca, imediat, guvernul să pregătească măsurile necesare pentru ca producția de legume și fructe a primăverii-verii 2022 să fie introdusă masiv pe piață în scopul creșterii ofertei și reducerii importului . Evident, prețurile vor fi mai mici printr-o ofertă mai mare, iar efectul asupra deficitului comercial ar fi benefic. Mijloacele de obținere a unor astfel de rezultate le constituie politicile de stimulare a fermierilor într-o mai bună colectare și a procesatorilor pentru a prelucra intern producție.

Modelul politicilor de promovare a producției și distribuției produselor agro alimentare românești, în scopul arătat mai sus, l-ar putea constitui revenirea la conceptul care a stat la baza programului ”Casa Unirea”.

Efecte salvatoare pe termen mediu și lung

O altă certitudine a anului 2022 este apariția primelor semne importante ale declanșării unei crize alimentare la nivel global.

La sfârșitul lunii iunie 2021, miniștrii de externe ai G20 au adoptat o declarație la Matera, în sudul Italiei, menită să contribuie la eradicarea foametei. „Dacă tendințele actuale vor continua, numărul persoanelor înfometate ar putea ajunge la 840 de milioane până în 2030”, au avertizat semnatarii. „Criza climatică va duce la o foamete fără precedent ”, a avertizat și Programul Alimentar Mondial (PAM) al Națiunilor Unite, înaintea Zilei Mondiale a Alimentației, din 16 octombrie 2021 .

Este știut faptul că orice criză creează oportunități. În cazul crizei alimentare apare o extrem de favorabilă oportunitate pentru România de a deveni un important furnizor și exportator de produse agro-alimentare a căror valoare ar putea fi comparată cu cea pe care petrolul sau gazul o au pe piața mondială. Cererea mondială în creștere pentru alimente ar aduce României avantaje considerabile având în vedere că, teoretic, agricultura românească ar putea hrăni de 4-5 ori mai multă populație decât propria sa populație.

De la teorie la practică

Într-adevăr, teoretic, agricultura românească ar putea hrăni mult mai multă populație decât propria ei populație, dar în practică, deocamdată nu reușește acest lucru chiar dacă, așa după cum am văzut, obține rezultate bune în plan european

Problema fundamentală cu care se confruntă agricultura românească este randamentul relativ mic al producţiei. Randamentele României sunt în urma mediei europene cu 37,1% la producţia de grâu şi 49,3% la producţia de porumb. Randamentele slabe în producţia de cereale limitează volumul, valoarea şi contribuţia la PIB a producţiei anuale de cereale. România suferă de cea mai acută problemă de fragmentare a proprietăţii în agricultură dintre toate ţările din Uniunea Europeană şi are o mărime medie de exploataţie similară cu Malta sau Cipru, ţări insulare cu suprafeţe agricole mult mai mici decât cea a României, potrivit unui raport PwC România. Aproape 75% dintre fermele din România au sub 2 hectare iar ponderea fermelor sub 10 hectare este de 98% din total ca număr şi 39% din totalul suprafeţei agricole utilizate. La polul opus, fermele cu dimensiuni de peste 100 hectare reprezintă doar 0,5% din numărul total, dar exploatează 49% din suprafaţa agricolă.

O altă problemă caracteristică sectorului agricol românesc o reprezintă faptul că nu există un statut profesional clar definit al agricultorului. Acest lucru are implicaţii puternice,  pe plan fiscal şi al asigurărilor sociale şi asistenţei de sănătate. În ce priveşte nivelul redus al capitalizării în agricultură, România se află pe penultimul loc din Uniunea Europeană. Simptomele capitalizării scăzute în agricultură sunt numeroase şi afectează în mod semnificativ randamentele producţiei. De exemplu, dotările tehnologice ale exploataţiilor agricole sunt rudimentare. Mai puţin de 2% din exploataţiile din România deţin cel puţin un tractor și nu dispun de irigaţii viabile. Nu există resursele economice necesare pentru repornirea sistemelor de irigaţii, reproiectarea sistemelor de irigaţii pentru exploataţii extinse, modernizarea  infrastructurii şi a echipamentelor de irigaţii învechite şi energofage. România este în urma celorlalte state membre UE din punct de vedere al cheltuielilor fermierilor cu produse de protecţie a plantelor, care este încă un factor care afectează randamentele din agricultură.

România este pe penultimul loc din UE din perspectiva cheltuielilor din bugetul de stat pentru agricultura. Evaziune fiscală ridicată în sectorul agricol. Potrivit datelor Consiliului fiscal, sectorul agricol are a doua cea mai mare pondere din evaziunea fiscală totală din România, 9% sau aproximativ 1,7 miliarde euro.

Concluzie

Este greu de înțeles cum statul român pe parcursul celor mai mult de treizeci de ani de la trecerea la economia de piață nu a acordat atenția necesară uneia dintre cele mai importante resurse strategice de care dispune: potențialul imens al agriculturii românești.

Încă nu este prea târziu.

Elaborarea cu statut de prioritate națională a unui program complex de punere în valoare a acestui potențial care ar putea garanta un viitor prosper națiunii române este necesară și posibilă dacă decidenții politici vor avea înțelepciunea să asigure un consens politic pe termen lung relativ la acest subiect.

prof.univ.dr. Mircea Coşea

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS