Deşi îi prindem, suntem conduşi de aceiaşi hoţi

În plină schizofrenie publică, aceiaşi politicieni care îşi umflă buzunarele cu bani negri sau care oblăduiesc hemoragia bugetelor de stat şi locale în folosul unor clientele ilegitime invocă statul de drept şi corectitudinea faţă de cheltuirea banilor contribuabililor. Dacă ar fi precum ne sună în auzul nostru discursul public, nici că s-ar putea ca România să fie ţara hoţiilor instituţionalizate de miliarde de euro.
Furturile au dimensiunile unei duzini de tranşe de la FMI şi nimeni nu pare a răspunde pentru asta. Consimţim, pe deasupra, că este bine să ne îndatorăm ca naţiune pentru a susţine acest jaf al oligarhiei. Culmea, în condiţiile în care cunoaştem pe deplin această realitate. Nu este vorba numai despre ce aflăm din presă sau despre cazurile de care auzim nemijlocit fiecare dintre noi. O instituţie publică autorizată ne spune cu probe cât suntem de furaţi!
Curtea de Conturi a României dă în vileag an de an în rapoartele sale rezultate ale unor expertize care ne înspăimântă. Acum aproape doi ani, preşedintele instituţiei, Nicolae Văcăroiu, spunea că în cheltuielile publice la fiecare sută de lei cheltuită avem 40 de lei care se scurg nejustificat către clientele politice. O afirmaţie dublată de rapoarte concrete care ar trebui să ne facă să ne urcăm pe pereţi. Ne complacem, însă. Parchetele se mişcă greu, clasa politică înţelege că trebuie să facă la fel, iar lumea nu iese în stradă. Să fiţi furaţi bine!
Săptămâna trecută, la evenimentul oficial de aniversare a 150 de ani de la înfiinţarea Curţii de Conturi am văzut politicieni având gura plină de sintagme pompoase, clamând independenţa instituţiilor statului, stabilitatea ţării şi prosperitatea cetăţenilor. Totul ca şi când nu ar fi şefi peste cei care dau iama în bugetele publice. O avalanşă de mulţumiri, laude, felicitări şi urări la adresa Curţii de Conturi când mai nimerit ar fi să ia aminte la datele furnizate de instituţii.
Ultimul raport anual indică faptul că abaterile depistate la 2.233 de entităţi la care s-au identificat nereguli au generat prejudicii de 363,8 milioane de euro, după cum în absenţa acestora veniturile suplimentare ar fi fost de 519,7 milioane de euro. Din cele 25.684 cazuri de abateri, 15.445 sunt de natură financiar-contabilă, cu impact direct asupra bugetelor. Acestora li se adaugă erori pentru contracte cu sume de 6,24 miliarde de euro care nu au cauzat un prejudiciu imediat, dar care, pe termen lung, pot conduce la pierderi de patrimoniu, lipsirea bugetelor publice de venituri importante sau chiar acte de corupţie.
Este oglinda pusă în faţa unei administraţii incompetente şi hoaţe. Undeva, la alibi, statul ne spune, prin Curtea de Conturi, cât de coruptă este clasa politică. Încă de la numirea în fruntea instituţiei a lui Văcăroiu – om al cifrelor, fost prim-ministru (dintre cei buni), fost preşedinte al Senatului – puteam intui că se va încerca imprimarea unei anume anverguri Curţii, spre deosebire de alte entităţi publice umplute cu oameni de paie (Avocatul Poporului, Curtea Constituţională etc.) De atunci, se tot raportează. Important ar mai fi să şi audă cineva. Deocamdată, hoţiile rămân mai degrabă nepedepsite, practicile neregulamentare cronice, iar hoardele de jefuitori la frâiele bugetelor. Suntem conduşi de aceiaşi hoţi pe care îi prindem iar şi iar în fapt!
Să fim înţeleşi! Aici este vorba despre cifre raportate cu rigoare pe baza unor nereguli pe deplin dovedite. Adâncimea prăduirii ar putea fi mult mai mare. Presa centrală şi locală este plină, de asemenea, de raportări. Sunt, poate, din ochi; nu au expertiza unor auditori validaţi, dar avem încredere că poate şi societatea la nivelul ei de bază să interpreteze când se încalcă o lege a lui Moise. Portalul de revistă a presei centrat pe articolele despre jefuirea banului public porcisme.ro a ajuns cu contorul prăduirilor la 31,88 miliarde de euro, deşi acesta a fost pornit abia în 2009. Acolo intră probabil şi investiţiile greşite ori contractele preferenţiale, de aceea cifrele ies şi din scala constatărilor mai prudente ale Curţii de Conturi.
Instituţia a fost înfiinţată în 1864, în timpul guvernării lui Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu. Aceasta nu i-a împiedicat pe fondatori să patroneze un regim notoriu prin corupţia sa. La fel şi acum, cei care laudă Curtea de Conturi se gândesc imediat după aceea cum să mai tragă în desăgile lor cât mai mult din banii contribuabililor. Suntem conduşi de aceiaşi hoţi!