În plin scandal Oltchim, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Oleg Malghinov, face o vizită la Ministerul Economiei. Reprezentanţi ai ambasadei au declarat pentru Gândul că vizita nu are legătură cu Oltchim. Este un lucru rar ca însuşi ambasadorul unei ţări să se deplaseze la un minister. A făcut-o şi ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, într-o situaţie de criză, când l-a vizitat pe Ioan Rus la Ministerul de Interne, puţin timp înainte să-şi anunţe demisia. Prin urmare, e de presupus că erau chestiuni urgente. Vocea Rusiei, postul cvasioficial de la Moscova, vede însă în vizita ambasadorului expresia „unui interes economic din partea rusă în privinţa Oltchim“ și semnele unei „bătălii geostrategice“.
În paralel, are loc vizita stranie a lui Dan Diaconescu la ambasada SUA la București. Ar fi fost primit nu de către ambasadorul Gitenstein, ci de un reprezentant al misiunii diplomatice. Totuși, vizita alimentează speculațiile pe tema implicării americanilor într-un joc intern mai complicat.
Vocea Rusiei: USL virează spre Est
Activarea ambasadorului rus Malghinov se petrece în contextul unor ostentative acțiuni și declarații proruse făcute de înalți oficiali români. Toate acestea au determinat Vocea Rusiei să proclame cu ceva timp în urmă faptul că USL virează spre Est. Pentru a-și argumenta teza virajului executat de USL spre Est, postul de radio consemnează declarațiile premierului Victor Ponta făcute pe 22 septembrie, la sărbătorirea a 30 de ani de la înființarea fabricii de țevi TMK-Artrom. La ceremonie a fost prezent și ambasadorul rus Oleg Malghinov. Pe site, postul subliniază o anumită afirmație: „Mi-aş fi dorit, domnule ambasador, ca şi la Oltchim să fi avut un mare investitor din Rusia. Nu s-a putut de data aceasta“.
Ce nu analizează Vocea Rusiei de aici încolo este tocmai această dorință exprimată de premierul Ponta. De ce un mare investitor din Rusia pentru Oltchim, și nu din America, Germania sau Marea Britanie? Ce vor înțelege marii investitori occidentali când un premier din UE afirmă răspicat că, în cazul unei privatizări strategice, preferințele sale se îndreaptă către „un mare investitor rus“? Ce stă la baza opțiunii sale, ce o fundamentează? Poate ar fi cazul ca Victor Ponta să justifice, să explice noile sale preferințe în materie de investitori strategici. Știm că o mare companie rusească, TISE, și-a exprimat interesul pentru Oltchim, dar că a renunțat subit. Va face Victor Ponta lobby pentru rușii de la TISE?
„Direcția este Vest“, dar toate drumurile Guvernului Ponta par să ducă spre Est
Declarațiile proruse ale premierului Ponta nu sunt singulare și nici nu par întâmplătoare. Pe 3 septembrie, ministrul de externe, Titus Corlățean, anunța practic schimbarea de strategie totală a Bucureștiului în abordarea relațiilor cu Moscova. „Trebuie să ajungem să cultivăm contacte politice relevante pe linie guvernamentală, începând cu ministrul de externe și mergând până la nivelul premierilor“, a declarat Corlățean, la Reuniunea Anuală a Diplomației Române.
Vedem, așadar, intensificarea relațiilor guvernamentale româno-ruse la nivel politic, economic, dar și cultural. Ministerul Culturii organizează în perioada septembrie-noiembrie 2012 „Zilele culturii române în Federația Rusă“. Ministrul Puiu Hașotti a luat parte la ceremonia de deschidere, desfășurată luni la
Sankt-Petersburg, alături de viceministrul culturii din Rusia, Alla Manilova. De notat gestul diplomației ruse de a nu-l întâmpina pe Hașotti la nivel de omolog, ceea ce poate însemna că noii aliați de la București mai trebuie să lucreze la „normalizarea relațiilor“.
Toate aceste declarații și acțiuni proruse indică o schimbare de agendă în politica externă românească, anunțată de Andrei Marga încă de la începutul guvernării USL. Înainte să ajungă pentru scurt timp șeful diplomației, Marga pledase, la audierea în comisiile parlamentare, pentru „normalizarea“ relațiilor cu Rusia și își exprimase admirația față de Vladimir Putin, despre care a spus: „Este un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa și de la noi să fie la fel de competenți“.
Pe durata referendumului pentru demiterea președintelui Băsescu, liderii USL, Crin Antonescu și Victor Ponta, au avut o serie de ieșiri violent antieuropene și antioccidentale. Antonescu a spus că principalul său adversar la prezidențiale ar fi „Departamentul de Stat al SUA“. La rândul său, Ponta s-a dezlănțuit împotriva unor lideri europeni ca Angela Merkel, Jose Durao Barroso, Viviane Reding etc., comparându-i cu „comisarii sovietici“ sau cu „Înalta Poartă“. Antena 3, principalul organ de propagandă al USL, și-a intensificat la rândul ei mesajele antiamericane și antieuropene, promovând în schimb teza naționalist-comunistă a „neamestecului în treburile interne“.
La capătul referendumului, prima grijă a președintelui Traian Băsescu a fost să reafirme în termeni neechivoci orientarea spre Vest a României și să ceară o monitorizare trimestrială a parteneriatelor strategice în tentativa de a risipi astfel confuzia instalată în cancelariile occidentale. „Direcția este Vest“, a spus președintele Băsescu la începutul lunii septembrie, dar de atunci până astăzi toate drumurile Guvernului Ponta par să ducă spre Est.
Miza bătăliilor geostrategice: controlul resurselor
Sigur că și guvernele anterioare au vorbit din vârful buzelor despre nevoia „normalizării“ relațiilor cu Rusia. Fostul ministru de externe, Teodor Baconschi, spera să aranjeze o vizită a omologului său, Serghei Lavrov, la București, care n-a avut însă niciodată loc. Festivaluri românești de film în Rusia s-au organizat și sub conducerea fostului ICR, însă aceste acțiuni culturale au implicat doar interacțiunea cu parteneri privați, nu angaja nici un fel de contacte guvernamentale, cu atât mai puțin la nivel înalt.
Declarații sau gesturi publice proruse n-au existat până la instalarea Guvernului Ponta. Dimpotrivă. Externele au ignorat discret insistențele Moscovei de a fi reabilitată statuia soldatului sovietic într-un parc din Iași. Apoi, președintele Traian Băsescu s-a remarcat prin declarații fie ostile, fie protocolare. În materie de acțiuni, evidenta implicare a Bucureștiului în alegerile din Republica Moldova, care au adus la putere forțele Alianței pentru Integrare Europeană, au sporit iritarea Moscovei față de puterea de la București, fiind pusă în fața riscului de a pierde și mai mult teren într-o zonă considerată fief rusesc tradițional. Tensiunile au atins apogeul în 2010, când România și Rusia au făcut un adevărat ping-pong cu diplomați expulzați reciproc sub acuzația de spionaj.
Desigur că marea miză a acestei bătălii geostrategice este controlul resurselor și al industriilor prelucrătoare în ceea ce unii numesc „lupta pentru supraviețuire energetică“. În această mare bătălie, România nu este decât un mic front, cu mize financiare evident simbolice în raport cu altele, dar, fiind țara care găzduiește scutul american antirachetă, deznodământul luptei va avea o mare importanță simbolică și geostrategică. O înfrângere a Occidentului în această mică țară din Estul Europei ar însemna o mare victorie pentru Rusia și ambițiile ei de mare putere.
de Dan Tapalagă
Hotnews.ro
