Vântu e închis, dar Crivățul bate

Crivățul este un vânt puternic, care vine din stepele Ucrainei și bate cu o viteză medie de 100-120 km/oră. Este cunoscut încă din vremea dacilor, dar nu despre protocronism este vorba aici. Crivățul bate în rafale, începând din noiembrie și, uneori, chiar și vara. Când bate vara este uscat și fierbinte, aduce secetă și este cunoscut prin satele din sudul Moldovei și Bărăgan cu numele de „traista-goală“, evident de ce. Iarna aduce zăpezi, ger și polei. Vine cu putere din nord-est, trece Nistrul, Prutul, Siretul și se izbește de Munții Carpați cam în dreptul Focșaniului. Când se izbește de curbura Carpaților se petrec două fenomene. O parte din vânt intră pe Valea Oituzului în depresiuni, producând polul frigului la nord de Brașov și generând Nemirul (în limba maghiară, nemerre = nu pe aici), un vânt rece, care îngheață culturile și distruge drumurile. Cealaltă parte a Crivățului izbit de curbura Carpaților se duce înapoi spre Galați – Brăila – Isaccea – Tulcea, se izbește de cioturile Munților Măcinului și o ia spre sud, întroienind toată Dobrogea. Zona Focșani – Brăila – Slobozia este plină de turbulențe, datorate diferitelor ramuri ale Crivățului, care se lovesc una de alta. Și vara, și iarna. Se formează un culoar între Iași – Galați – Călărași – Zimnicea, care – când bate Crivățul – iarna este întroienit, iar vara secetos. Aceste lucruri se știu din vremurile lui Burebista, romanii aveau hărți cu Crivățul, turcii la fel, că nu era totuna dacă trimiteau trupele să se întroienească sau să moară de sete. Am început să facem și noi hărți, prin 1864, când s-a înființat Institutul de Meteorologie. Și atunci s-a descoperit că Bucureștiul este bântuit de două vânturi, provocând o climă excesivă care ne duce pe toți la disperare: uneori, iarna bate Crivățul și ne întroienește cu zăpadă din stepa ucraineană, iar primăvara bate Austrul, care aduce secetă din Câmpia Panonică. Să mai zici că nu pricepi de ce românii au un dinte împotriva rușilor și ungurilor…
Nu am început să dau semne de Alzheimer. Repet lucruri bine cunoscute de toți cei care trăiesc în sud-estul României pentru că paragraful de mai sus este fundamental pentru guvernarea ţării – dincolo, evident, de patinoare, piscine și influența mogulilor din presă asupra spiritului reformist. Când știi cum bate Crivățul în România și ce efecte are, știi și ce ai de făcut în guvernare.
În primul rând, Crivățul te întroienește iarna, în special în triunghiul Focșani – Brăila – Slobozia, dar și în celelalte zone ale culoarului. Ca urmare, trebuie să ai baze de intervenție rapidă pentru eliberarea drumurilor și a căilor ferate. Aceste baze par economic ineficiente (ții utilaje de multe milioane de euro, plătești oameni care stau degeaba zece luni pe an), dar sunt fundamentale în acele 60-70 de zile când Crivățul aduce troiene de cinci metri și le pune unde vrea el, fără să respecte programul de guvernare.
În al doilea rând, redactezi proceduri de intervenție rapidă: documente care spun ce faci când începe să bată, ce faci când se pune poleiul, ce faci când casele din chirpici din Bărăgan sunt acoperite de zăpadă de nu li se mai vede nici hornul, ce faci când Mihai Gâdea și Mihai Tatulici descoperă cu uimire că iarna bate vântul și ninge. Nu te bâlbâi la televizor despre faptul că Institutul de Meteorologie nu vorbește cu dezacorduri ca să le înțelegi și tu, ministru, ministru de stat, ministru delegat sau alte variante ale regnului, ci te uiți în manual și faci ce scrie acolo. Dacă știi să citești…
În al treilea rând, în cele zece luni cât nu bate Crivățul, faci perdele de protecție – în general păduri de-a lungul drumurilor mai întroienibile (scuze pentru barbarism), la nord de localități, în jurul spitalelor, unităților militare, stațiilor de transformatoare electrice, fermelor de animale etc. Perdelele de pomi (chiar de 10-20 metri lățime) nu opresc vântul, dar blochează troienele, lăsând drumul liber. De aceea, casele și bisericile mai vechi din Bărăgan au salcâmi pe latura de nord a curții – un arbore care nu are valoare comercială, dar crește repede și oprește nămeții.  
În al patrulea rând, după Crivăț vin inundațiile – este logic, însă logica nu s-a predat la cursurile de guvernare. Prin urmare, pe culoarul Crivățului se fac canalele de scurgere a surplusului de apă din munți și bazine de retenție – ani la rând acestea pot fi goale, dar deodată dau pe afară de apa scursă din topirea zăpezilor excesive.
În al cincilea rând, culoarul Crivățului este și cea mai seismică zonă din România. Prin urmare, unitățile de intervenție rapidă din ţară trebuie să fie pregătite pentru trei tipuri de fenomene naturale: vânt cu troiene, inundații și cutremure. Nu am o fire catastrofică, dar vă rog să vă imaginați că avem un cutremur ca în 1977 și suntem cu drumurile întroienite sau inundate….
Aceste operațiuni NU trebuie privatizate. Intervenția rapidă costă, este o povară când afară e cald și păsărelele ciripesc, dar salvează vieți și bani când nu poți deschide ușa de troiene, patul îți plutește de la inundații, iar casa s-a prăbușit pe tine din cauza cutremurului. Știu că în timp s-au cumpărat zeci de utilaje pentru aceste intervenții rapide – toate, absolut toate au fost privatizate, după modelul patentat de un cunoscut șef de consiliu județean: consiliul cumpără un utilaj de asfaltare cu patru milioane și îl vinde firmei președintelui cu patruzeci de mii, după care îl închiriază de la firma dânsului cu un milion. Pe lună. Aș spune că e vorba de sănătate mintală, dacă nu ar fi penal. Serviciul public de intervenție rapidă este oricum mai ieftin decât serviciul privat, măcar că statul nu plătește taxe pe proprietate, TVA etc. Ca să nu mai spunem că patronii cu deszăpezirile au nevoi speciale: Lamborghini, Porsche, Vuitton și altele de acest tip.
Tot ce am scris mai sus provine din mai multe rapoarte ale Institutului de Meteorologie de prin anii 1880, adresate regelui Carol I. Ca urmare, regele a dispus programe de împăduriri, canale de scurgere și bazine de retenție, căi de acces etc. care au fost executate cu mai mare sau mai mică intensitate până prin anii 1980. De atunci ne-am oprit… Și se vede.