Oameni buni, la lopată!

Au trecut vremurile dictaturii dezvoltării. Gata! Nu mai vine nimeni de la partid să scoată inginerii şi muncitorii din întreprinderi cu lopeţi şi cazmale ca să deszăpezească Craiova, în frunte cu directorii lor. Nu mai există  nici cei 15.000 de oameni  angajați la Electroputere, și nici restul de la celelalte întreprinderi, care să facă, pe muncă plătită, bec Craiova deszăpezind-o. Apoi, nu mai avem nici măcar utilajele de deszăpezire de prin anii 1980, dar nici prea multe utilaje folosite în construcţii, căci le-am dat la fier vechi. Ce dacă mai erau și azi bune dacă le mai reparau?  De ce să-și bată capul cu paza lor managerii? Nu mai e nici „Tartorul“, care nu avea astâmpăr şi, în loc să ne facă la buzunare sau să stea acasă, făcea vizite de lucru şi toţi făceau bec şi sluj cu abnegaţia necesară ca să-şi ţină scaunele. Nu mai există nici comanda unitară, nu mai există nici autoritate şi pare-mi-se că nici autorităţi. Nu se mai închide nici măcar circulaţia complet pentru autoturismele particulare ca să lase utilajele şi maşinile cu alimente şi materii prime să poată aproviziona. Poate nu e cazul, poate va fi.
„Norocul“ nostru e cu SNSPA, noua variantă proastă a lui „Ștefan Gheorghiu“. Scoate şcoala asta postliceală niște administratori și politicieni că te miri cum de mai e întreagă ţara. Mă uit siderat la TV, ca şi dvs., dragi cititori, şi observ că nu există nici un fel de strategie şi organizare. Toţi sunt sforăitori şi obraznici, însă toţi aleargă fără cap şi, evident, fără spor. N-au cu cine, n-au cu ce, n-au cum. Neputinţa lor răzbate atât din studiouri, unde atacul e din ce în ce mai furibund, efect direct al neputinţei, cât şi din stradă.
Mă uit şi pe geam şi nu văd acele 11 utilaje ale Delta ACM pe care le-am plătit să stea vreme de trei luni, iar când a fost să nu mai stea nu au pornit fiind, cică, toate defecte. Poate au fost proiectate să stea. Oare nu cumva Delta ACM a primit bani de la mai multe oraşe din România pe aceleaşi 11 utilaje şi tocmai de aceea s-au „defectat“ pentru Craiova? Tot ce e posibil, pentru că debandada economică şi jaful neruşinat al banului public sunt singurele lucruri care funcţionează  perfect în capitalism.
Mai acum o săptămână, o echipă de la Primăria Craiova deszăpezea trotuarul de peste stradă. La început erau cinci, cu veste cu însemnul  Salubrităţii Craiova. Apoi, pentru trei minute, a venit şi cel cu staţia de emisie-recepţie. A plecat cel cu staţie şi încetul cu încetul s-au evaporat alți doi. Un al treilea a plecat să dea cu sare în faţa echipei şi la colţ a cotit-o într-o cârciumă. Din două femei care au rămas, doar una slăbuţă într-o geacă albă muncea cu adevărat. Cealaltă fuma, iar fuma, din nou fuma. Rezultatul a fost curăţarea trotuarului pe 30 m cu o lăţime de 50 cm în două ore. Sâmbătă,  în fața Mercurului, m-am întâlnit cu aceeaşi echipă şi tot cea subţirică muncea, iar colega ei era din nou cu ţigara şi sporovăia cu alte patru colege. Una muncea, cinci stăteau. Halal productivitate şi conducere performantă!
Bineînţeles că în ritmul ăsta zăpada ne ia în stăpânire centimetru cu centimetru viaţa cu care suntem obişnuiţi. Vedem deja ce putem păţi şi ştim că nu ne putem baza pe autorităţi. Şi atunci care e soluţia? Nu văd decât una singură: să punem mâna pe lopată şi să ne recucerim viaţa obişnuită. Societatea umană a prosperat prin solidaritate, prin întrajutorare. Mâine ies, din nou, să dau la lopată. Poate unii mă consideră prostul blocului, nu-mi pasă, însă știu că, oricâtă zăpadă o să cadă, eu şi vecinii care râd de mine o să  putem ieși din bloc. Dacă mai mulţi ar proceda ca mine şi degajăm drumurile care se pot înfunda cu zăpadă, o să avem poate pâinea şi cele necesare.  Poate mă îngrijorez degeaba, poate  au dreptate ei şi zăpada se va topi repede.
Atunci previzionez inundaţiile care vor fi. E multă zăpadă şi vor fi inundaţii mari pentru că programul ambiţios de regularizare a apelor prin care se eliminau nu numai inundaţiile şi victimele omeneşti, ci se producea şi energie electrică extrem de ieftină a fost stopat inexplicabil după 1989. În 2010, conform acelui program ambiţios, ar fi trebuit să nu mai avem inundaţii, dar, dacă nu mai avem dictatura dezvoltării, cel puțin trebuie să avem și noi ceva. Şi o să avem!
Până atunci, pompieristic, dezorganizaţi, ineficienţi şi nu pentru că ne-a spus Ungureanu, ci pentru că nu se mai poate: Haideţi la lopată, oameni buni!