Ţâţe versus sâni în presa liberă

„Rolul ţâţelor în presa liberă“. Aşa ar fi trebuit să se numească cea mai nouă carte a lui Ion Cristoiu. În schimb, jurnalistul a ales să înlocuiască ţâţele cu sânii. Eu nu i-aş fi înlocuit. Şi-am să vă spun de ce.
Sânul, medical vorbind, este un organ. Conţine o glandă – de alăptare – care ajunge la exterior printr-un mamelon, conţine grăsime, muşchi, terminaţii nervoase şi este o caracteristică a femelei-mamifer. Or, sânul de genul ăsta nu are nici un rol în presa liberă. Sânul este desenat de pictori, este descris de prozatori, surprins de fotografii profesionişti, mângâiat de bărbatul care-şi iubeşte femeia şi atins de pruncul care trebuie să se hrănească. Acest sân nu va avea niciodată un rol în presa liberă, nu pentru că n-ar fi important, ci pentru că nu e destul de scandalos.
Sânul înseamnă eleganţă. O femeie cu un decolteu decent, într-o rochie de seară retro, va avea sâni şi niciodată ţâţe. O femeie cu un decolteu decent, într-o rochie de seară retro, va ajunge cel mult în rubrica „Aşa da!“ dintr-o revistă pentru femei. O astfel de femeie îşi va ascunde sânii şi nu-i va arăta peste tot, transformându-i în ţâţe.
Ţâţa e obraznică. E mare, uneori dizgraţios de gigantică, purtată în decolteuri până la buric şi arătată peste tot de către femei pe care ai dori să ţi le imaginezi şi îmbrăcate. Ţâţa poate fi cu uşurinţă separată de purtătoare, pentru că ţâţele Danielei Crudu sunt subiect de umplut pagina, şi nu Daniela Crudu însăşi. Ţâţele sunt o entitate separată de corpul uman, prin care femeia a fost adusă la rang de bucată de carne, împreună cu o altă zonă, sinonimă cu substantivul „fund“. Tocmai de aceea, când o femeie decide să-şi reînnoiască corpul, ea nu-şi va pune sâni, ci ţâţe. Sânii sunt cuminţi, iar ţâţele sunt obraznice, o adevărată miere pentru trântori.
Bărbaţii graşi au şi ei ţâţe şi sunt, la rândul lor, atracţia supremă a tabloidelor. Nu vor avea niciodată sâni; poate doar după ani întregi de tratamente hormonale şi operaţii estetice. Nu vor avea sâni pentru că frumuseţea unui bărbat nu ar putea fi vreodată exprimată prin „Ce sâni frumoşi ai!“, ci prin „Te-ai îngrăşat pân-ai făcut ţâţe!“. Dacă ne chinuim, ne şi putem imagina un titlu-bombă pe prima pagină a Libertăţii (ironic nume pentru un tabloid): „El este bărbatul cu cele mai mari ţâţe din lume! Citeşte cum a ajuns la cupa D la sutien un bărbat dintr-un sătuc din Anglia“.
Aşadar, cartea domnului Cristoiu nu va putea releva niciodată rolul sânilor în presa liberă, pentru că ei nu prea există decât în rochiţe, bine ascunşi şi feriţi de ochii lumii, arătaţi numai celor care ştiu să îi aprecieze. La ţâţe, însă, se schimbă treaba. Rolul ţâţelor în presa liberă e din ce în ce mai mare şi nu-l mai încape nici un sutien. Aştept cu nerăbdare clipa în care un ziar al cărui nume conţine litera „O“ să pună în locul ei un sfârc zâmbitor. Atunci nu ne vom mai întreba dacă au vreun rol, ci vom şti cu siguranţă. Iar domnul Cristoiu, convins şi el că ţâţele chiar au un rol, îşi va schimba numele cărţii pentru o vânzare mai bună.