Ce a avut de spus Traian Băsescu joi seară? Ce sens a avut o conferinţă de presă? N-a comunicat mai nimic nou. În schimb, a venit cu un set de explicaţii şi o ameninţare. Ele par să fi fost o tentativă de detensionare a climatului social aparent ajuns într-un prag de fierbere. Televiziunile de ştiri şi partidele exagerează nemulţumirile reale din rândul pensionarilor şi bugetarilor, însă tensiunile sunt departe de explozia socială visată de profeţii Revoluţiei cu focarul în Cişmigiu. Şi, totuşi, Băsescu a pomenit ceva de violenţe. Dar cine e reacţiunea şi cum se manifestă ea?
* Reacţiunea este trustul controlat de Sorin Ovidiu Vântu, care transmite zilnic, în direct, răscoale cumplite cu zece pensionari. Revoluţiile sale sunt la fel ca afacerea FNI: o cacealma umflată de cel puţin opt ori.
* Reacţiunea este sindicatul Hoffa. Mare parte din liderii de sindicat leşinaţi de grija bugetarilor şi a pensionarilor au ciuruit bugetul de stat cu zeci de milioane de euro. Scenetele din faţa guvernului sunt trucaje televizate: o mână de sindicalişti filmaţi să pară largi mase populare revoltate.
* Reacţiunea sunt câţiva bloggeri simpatici – profeţii revoluţiilor pornite din tastatură – Tataee, diverse caricaturi TV, ziarişti-agit-prop – specialişti în anarhie, manipulare, linşaj mediatic şi boicot – foşti turnători la Securitate, cercetaţi penal, moguli, disidenţi de mucava, instigatori profesionişti.
* Reacţiunea e, fireşte, opoziţia. Asta-i meseria ei: să reacţioneze.
* Reacţiunea sunt şi Năstase, Vanghelie, Hrebenciuc, dar şi Videanu, Blaga, Berceanu. Şi ei au ceva de obiectat, dincolo de faptul că unii colecţionează dosarele penale, alţii sunt pe punctul să debuteze la Parchet.
* Reacţiunea e o stare de spirit specifică bugetarului român trezit din somn şi trimis la muncă, agonia asistaţilor scoşi din perfuzii.
* Reacţiunea e tot aia din conu’ Leonida: „Hei! Te lasă reacţionarii, domnule? Fireşte, nu le vine lor la socoteală să nu mai plătească niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai mânca ei lefurile cu lingura? (…) Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme…“.
* Reacţiunea e statul clientelar descoperit de Traian Băsescu, capitalismul de cumetrie înfierat de Ion Iliescu. Cum descoperă preşedinţii, ca nişte analişti detaşaţi, corupţia crescută sub ei.
* Reacţiunea ascunsă este ceva despre care doar Traian Băsescu ştie câte ceva: „Avertizez public să nu încerce să creeze acte de violenţă, spaime pentru oameni. N-o spun întâmplător, ci vorbesc pe ceea ce ştiu. Există politicieni care cred că a stimula violenţa este soluţia“.
* Deocamdată, reacţiu-nea e teatru ieftin şi caricatură. Dar caricatura asta se poate termina prost pentru noi toţi, iar de la reacţiune la revoltă autentică e un pas mic.
În discursul de joi seară, cu explicaţii lungi şi avertismente scurte, Traian Băsescu s-a străduit să mascheze o realitate simplă, crudă, expusă de consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru: am ajuns aici pentru că guvernul Boc n-a făcut, într-un an şi jumătate, mai nimic. Acesta este purul adevăr. El rezultă sec din cifre: la sfârşitul lunii martie, numărul de personal în sectorul public era de 1,36 mili-oane de angajaţi, cu 36.000 de salariaţi mai puţin decât în decembrie 2008. Cum ar veni, omul gras a slăbit cam un kilogram într-un an şi jumătate, dar tot umflat a rămas.
Însă, inevitabilul se va produce. 200.000 de bugetari vor fi concediaţi până la sfârşitul anului. Inacţiunea şi frica guvernului Boc ne costă azi minus 25% din leafa bugetarilor şi minus 15% din pensii, plus alte ajutoare sociale tăiate. Când aceste măsuri vor fi aplicate şi vor intra în vigoare, reacţiunea va arăta altfel, mai nervoasă, mai autentică şi, poate, mai violentă.
Grevele, revoltele, presiunea socială crescândă vor fi principalul inamic al guvernului Boc. O tragedie precum cea din Grecia, unde trei oameni şi-au pierdut viaţa în urma protestelor violente, ar submina grav orice efort reformist. Un cadavru lăsat în urmă de sindicalişti ar trimite guvernul Boc mai repede în cimitirul politicii şi ar pune în paranteză planul de austeritate convenit cu FMI. Fără un minim suport popular, măsurile economice anticriză au puţine şanse să fie aplicate.
Din acest motiv, escaladarea conflictului social, încurajarea şi organizarea lui cu scopul declanşării unor acte de violenţă ar însemna inconştientă şi iresponsabilitate. Reacţiunea scăpată de sub control ne-ar costa mai scump decât orice prostie comisă până azi, poate chiar mai scump decât puştiul lăsat în urmă de mineriade.
