Dificila sarcină a talentatului domn Isărescu

De ceva vreme stau cu ochii holbaţi pe cursul valutar, pentru că aud tot mai des profeţia că, după alegerile prezidenţiale din toamnă, leul va cădea vertiginos, îndreptându-se spre valoarea de 4,8 lei pentru un euro. Eveniment ce va declanşa un cutremur în rândul clasei mijlocii din România, al cărei membru tipic are un credit în euro, consumă produse al căror preţ este calculat în euro, dar este plătit în general în moneda naţională.
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR şi cel mai longeviv şef de bancă naţională din lume, este un specialist în politicile ratelor de schimb, aceasta fiind şi tema lucrării sale de doctorat. Cu toate acestea, strategia lui Isărescu de a controla strict rata de schimb leu – euro este contestată ca fiind neviabilă pe termen mediu. Menţinerea actualului curs salvează, pe de o parte, de la faliment pătura mijlocie a populaţiei, menţinând şi o inflaţie redusă, dar, pe de altă parte, nu face nimic pentru vindecarea crizei, fondurile împrumutate de la FMI fiind folosite indirect pentru menţinerea stabilităţii cursului valutar. Strategia lui Isărescu poate atenua efectele crizei cu o condiţie: colaborare din partea politicului. Acesta trebuie să micşoreze cheltuielile în sistemul bugetar, care au crescut în ultimele şase luni, în condiţiile în care încasările la buget vor scădea mult mai accentuat decât s-a previzionat.
La Consiliul Judeţean Iaşi a fost instalat un cititor de amprente cu ajutorul căruia va fi monitorizată prezenţa la serviciu a funcţionarilor publici. Semnarea condicii de prezenţe nu mai avea nici o valoare, pentru că funcţionarii îşi acopereau unii altora absenţele. Astfel că tehnologia a devenit o necesitate: precum elevii de gimnaziu, angajaţii CJ Iaşi sunt supravegheaţi ca nu cumva să mai chiulească. Deşi ţine de domeniul anecdotic, această întâmplare exprimă cum nu se poate mai bine mentalitatea existentă în cadrul instituţiilor publice din România. Bugetari sunt însă şi medicii. Recompensaţi infim de către stat pentru serviciile lor esenţiale, doctorii din România folosesc bazinul de asiguraţi medical ai statului pentru a-şi obţine clientela particulară. S-a format astfel un sistem privat care funcţionează în paralel cu cel de stat, concurându-l. Profesorii, la rându-le bugetari, au parte de un statut salarial meschin care îi obligă la practicarea meditaţiilor. Apare alt sistem paralel cu cel al statului şi imposibil de contorizat fiscal. Însă, nici una dintre cele două categorii profesionale nu sunt de blamat, ci doar politicile nenaturale aplicate de guvernanţi. Sectorul public seamănă şi este folosit ca o mănuşă întoarsă pe dos.
Problema este că singura modalitate de reducere a cheltuielilor bugetare este restructurarea administraţiei publice şi reconvertirea funcţionarilor în manageri de proiecte europene. Este foarte greu de crezut că o astfel de măsură va fi luată înainte de alegerile prezidenţiale, acestea fiind cel mai straşnic obstacol în calea oricărei politici de austeritate. Prin urmare, Mugur Isărescu poate conta pe o colaborare cu guvernanţii doar ulterior alegerilor, sarcina sa fiind ca, până atunci, să reuşească să menţină stabilitatea cursului de schimb. 
Însă, toată această situaţie nu se datorează exclusiv crizei financiare. Iată ce se spune într-un recent raport al Băncii Mondiale: „România a trecut printr-un boom economic în perioada 2003-2008, nivelul sărăciei reducându-se rapid. În 2008, deficitul a crescut ca urmare a excesului de cheltuieli publice. Cheltuielile cu salariile în sectorul bugetar s-au dublat în ultimii trei ani. Acestei dublări nu i-a corespuns o creştere similară a calităţii serviciilor publice“. Aşadar, care este numele Nechibzuinţei? 
 [email protected]