Ignorată aproape complet de cetăţenii preocupaţi de supravieţuirea în lupta cu criza, campania electorală pentru alegerile europarlamentare a debutat cu puţin zgomot şi, deocamdată, se scurge încet, ca o apă reziduală, spre ziua de 7 iunie 2009, în care vom merge sau nu să-i votăm pe candidaţii propuşi de partide. Pentru majoritatea românilor, Parlamentul European, ca, de altfel, şi restul instituţiilor Uniunii Europene, reprezintă doar o denumire. Prea puţini români cunosc sau doresc să cunoască, măcar în linii generale, cum funcţionează Parlamentul European sau Comisia Europeană. Uniunea Europeană cu mecanismele ei complicate înseamnă pentru români doar şansa de a călători fără paşaport prin Vestul Europei, de a obţine un loc de muncă mai bine plătit, eventual, de a se aşeza într-o ţară care oferă mai multe şi mai atractive perspective propriei familii decât biata România. Nivelul nostru de cunoaştere a Uniunii nu trece de linia superficialităţii.
Europarlamentarii români nu au depus eforturile necesare pentru a-i apropia pe cetăţeni de instituţia Parlamentului European. Câteva vizite organizate pentru reprezentanţii presei româneşti pe la sediul central al parlamentului, la Strasbourg, câteva ieşiri publice, mai ales în perioada alegerilor locale şi parlamentare naţionale, poate şi o conferinţă de presă o dată la mai multe luni, toate însumate ne oferă tristul tablou al slabei interacţiuni dintre europarlamentari şi cetăţenii români. Agenda politică a Parlamentului European este total necunoscută electoratului român. Rolul acestui parlament şi efectele măsurilor adoptate de europarlamentari asupra vieţii noastre sunt, de asemenea, neştiute. Atunci, ce vor vota românii pe 7 iunie?
Vor reuşi partidele şi candidaţii pentru căldicelul fotoliu de europarlamentar să provoace o dezbatere pe teme europene? Vor înţelege românii care este rostul Parlamentului European? Puţin probabil. Partidele s-au lansat în lupta pentru Europarlament folosind teme interne şi scandaluri, fără vreo preocupare serioasă pentru agenda europeană. PSD-PC şi PNL sunt anti-Băsescu, PD-L este pro-Băsescu, PSD vorbeşte despre erorile guvernului Boc, uitând că jumătate din guvern este formată din miniştrii social-democraţi, PNL îl critică vehement pe Băsescu şi se laudă cu inconştienţă că a avut cel mai performant guvern de după 1989, PD-L se face că este interesat doar de binele României, îl apără pe Băsescu şi o mângâie pe creştet pe EBA, iar tătucul Băsescu trage în toţi care nu sunt ai lui, din toate poziţiile. Tematica europeană a campaniei pentru europarlamentare va fi trecută prin sita intereselor de partid şi de gaşcă şi va fi dependentă de agenda internă a partidelor. Nu în ultimul rând, lupta pentru funcţia de Preşedinte al Republicii, luptă ce se va da peste câteva luni, va influenţa puternic discursul candidaţilor pentru Parlamentul European.
Într-un asemenea haos ideologic, minciuna va fi învingătoare. Candidaţii vor vorbi cetăţenilor câte-n lună şi-n stele, însă nimic sau aproape nimic despre ce vor face timp de cinci ani ca parlamentari europeni. Pe de altă parte, chiar dacă vreun candidat mai serios va încerca să fie sincer şi să discute despre agenda europeană a Parlamentului de la Strasbourg, românii vor ridica din umeri pentru că nu vor înţelege mare lucru.
Campania electorală pentru alegerile europarlamentare se desfăşoară sub zodia superficialităţii, a dezinteresului şi ignoranţei, garnisită fiind cu minciuni şi ipocrizie. Singure presa şi societatea civilă mai pot încerca să determine o dezbatere serioasă între candidaţi pe teme de interes european, astfel încât cetăţenii să meargă la vot convinşi că Parlamentul European slujeşte interesele popoarelor Europei şi nu vreun interes ascuns al unei caste neştiute. Campania electorală este abia la început, aşa că mai avem ceva vreme să ne lămurim dacă merită sau nu să mergem la vot pe 7 iunie. Vom trăi şi vom vedea…
