E clar că ostilităţile pentru Cotroceni au început. Traian Băsescu a deschis focul de artilerie. Iese des la tv, dă conferinţe de presă, acordă interviuri. Se duce la şedinţe de guvern, face declaraţii, se înfăţişează parlamentului unde ţine discursuri. Încearcă, aşadar, să ţină agenda, să ocupe prima pagină, să facă ştiri la jurnalele de actualităţi. Are o lungime avans faţă de contracandidaţii săi şi vrea să îşi consolideze poziţia înainte ca alţi competitori să intre în cursă şi să îşi anunţe pretenţiile de a ocupa Cotrocenii. Agenda publică este subordonată la PSD, la PD-L şi la PNL, dar şi la guvern şi la Cotroceni de alegerile prezidenţiale. Pierderea alegerilor de către Traian Băsescu ar însemna un cutremur politic. Tot esafodajul construit cu migală în ultimii patru-cinci ani s-ar nărui. Dar şi multe scenarii puse la punct pentru anii 2010/2014. Multe resurse deja puse la socoteală, pentru unii şi pentru alţii, s-ar evapora ca apa în deşert. Sunt multe socoteli încurcate în prognoza pe următorii cinci ani. „Grupuri de interese“, cum îi place preşedintelui să spună, cu un ton peiorativ când e vorba, fireşte, de grupuri care contrazic propriile sale interese, dar şi ale amicilor săi, vor scoate creionul după ureche şi vor fi nevoite să refacă nişte calcule. Raporturile de putere s-ar schimba radical. Varianta cea mai plauzibilă este că, în acest caz, ori vom avea alegeri anticipate, ori Băsescu ar deveni prim-ministru, punând punct perioadei de vodevil de acum, când avem un premier nepremier, Emil Boc. PD-L nu ştiu cum ar ieşi din încurcătură, dar sigur s-ar trezi cu Băsescu ca şef de partid, activ, la vedere, după interimatul de faţadă al lui Boc. Ca şi Iliescu, Băsescu se va întoarce în caz de eşec în tranşee pentru a-şi continua cariera politică. Nu se va retrage la pensie să îşi numere banii, să depene amintiri, să îşi conducă afacerile. Aşa că Boc are o singură şansă să îşi păstreze „înaltele sale funcţii“: patronul să câştige.
O miză mare este şi la PSD. Pe alegerile prezidenţiale. Geoană ezită şi are de ce. Prima întrebare este: ce se va întâmpla cu cariera lui dacă nu face scor bun, dacă nu îl bate pe Băsescu? Sau şi mai rău: dacă nu trece în turul doi? Dacă vom avea o cursă de final Antonescu (Tăriceanu) vs. Băsescu, Geoană va fi sacrificat de cei care azi îl susţin. Va fi un nou schimb de generaţii, de clanuri, de baroni, şi Geoană nu ştiu dacă va supravieţui. Am impresia că nu are elasticitatea lui Năstase, obligat, după pierderea prezidenţialelor din 2004 să ducă un război de ariergardă pentru a-şi salva cariera. Geoană şi-a salvat poziţia de nr. 1 la social-democraţi făcând pace cu Băsescu, aliindu-se cu PD-L, aducând astfel PSD la guvernare. Preţul a fost însă unul politic. PSD este acum prost poziţionat pentru a aborda cu şanse de succes cursa din toamnă. Şi în menghină este prins chiar Geoană, artizanul manevrei care a scos PSD din opoziţie, candidatul cel mai îndreptăţit să îl combată în alegeri pe actualul preşedinte. Fiind la putere, el nu poate însă să aibă identitate ca un candidat prezidenţial veritabil. Puţini vor crede că Geoană chiar se luptă să ia Cotrocenii, adică să îl învingă pe Băsescu. Nu poţi să critici ce face Băsescu, fiind aliatul lui. Nu poţi să spui că Băsescu trebuie să plece de la Cotroceni, colaborând în acelaşi timp cu el. Electoratul va avea o mare problemă să înţeleagă cine este de fapt contracandidatul lui Băsescu. Care va fi profilul lui Geoană în campania care vine? Greu de spus. Pentru a avea unul, ar trebui să iasă din coaliţie sau să facă măcar un gest de ruptură. Este exact ce partidul nu vrea. Nici nu îl va urma dacă s-ar desprinde de putere. Geoană este prizonierul acestei logici.
