Momârla este „personajul“ secret al afacerii de la Ciorogârla. Probabil că acum deja vreun gradat sau ofiţeraş sau unul foarte îngalonat cu stele pe umeri, cu burtoiul supradimensionat peste curea, notează numele şi îi caută în bazele de date coordonatele: cazier, adresă, anul şi data naşterii, amprente. Momârla este o stare de spirit şi nu o persoană fizică. Un amestec de incompetenţă, de neruşinare, de haos şi corupţie joasă, de neglijenţă şi brambureală. Ce s-a întâmplat la acel depozit ascuns în pădure pare un scenariu de film prost, un roman de duzină şi nu adevărul-adevărat. Câteva zeci de pistoale automate, plus altele, inclusiv o mitralieră, au fost furate. Aşa, pur şi simplu!
Să vezi, să auzi şi să nu crezi! Ministrul apărării a ieşit în public într-o situaţie atât de comică şi a făcut singurul lucru care putea fi făcut: a demis de sus până jos pe toată lumea, inclusiv trei generali. Ministrul a înţeles că peştele de la cap se împute şi că răspunderile pentru haosul şi starea din armata sunt în stratosferă, şi nu la firul ierbii, la nivelul unor plutonieri şi caporali. Sigur, nu a dat cine ştie ce informaţii presei, dar mass-media au aflat înaintea organelor de anchetă multe în această afacere, aşa că ministrul poate să fie mai secretos. Dacă exista „secret“ în armată, nu se ajungea ca un depozit de armament să fie devalizat ca un chioşc din piaţă. Nu există nici un secret, din nefericire. Pe acolo e vraişte.
Mă gândesc ce impresie strălucită a făcut incidentul la comandamentul NATO, în rândurile partenerilor noştri externi. Ce garanţii prezintă România, după „Ciorogârla“? Când se destrăma URSS, după 1989, puteai să cumperi pe sub mână, de pe piaţa neagră, de la Armata Roşie, tot ce-ţi trecea prin cap, de la uniforme la pistoale automate AKM, de la elicoptere la tancuri şi rachete. Făceai comandă şi se găsea un general sau un colonel dispus să îţi livreze marfa. Să fie România în acelaşi stadiu acum? Mă întreb ce complicităţi au avut mafioţii care şi-au procurat arme la Ciorogârla. E greu de imaginat că un pifan a băgat armele în rucsac şi a ieşit cu ele pe poartă. Aici s-a furat în stil mare, cu camionul, cu hârtii&ştampile, cu bani negri, cu închisul ochilor din partea unor şefi. Apoi au fost trecute prin diferite filtre şi duse poate peste graniţa de est sau cea de sud. S-a operat gangstereşte; a existat, cred un contract, realizat la meserie. Parteneri, civili şi militari. Dacă un AKM se vinde cu 1.200 de euro oficial, unul furat poate să coste între 300 şi 500. Dacă înmulţim ştim cam câţi bani au făcut tipii. Dacă armele au fost comandate de o organizaţie teroristă – care nu are acces la piaţa liberă – atunci s-a plătit mai mult. Sigur, „marfa“ putea să ajungă în mâinile unor gangsteri obişnuiţi din Balcani, dar mă îndoiesc, dată fiind cantitatea.
Ăsta e un aspect. Altul este: Ce au făcut Serviciile Speciale? Ele, care ascultă în draci tot timpul, cum nu au prins nici un fir din ce se punea la cale în această afacere?
Surpriza a fost totală. Nimeni de la Contrainformaţiile militare habar nu a avut ce se întâmplă. SRI? Nici el! Cât priveşte „siguranţa naţională“ atât de des invocată de autorităţi când e vorba să ne spioneze, mi se pare abia acum grav ameninţată. Curăţenia pe care a făcut-o ministrul şi împânzirea şoselelor ţării cu mascaţi mi se par nişte surogate la ce ar trebui să fie. O condiţie necesară, dar nu suficientă. Chiar dacă s-a făcut această demonstraţie de forţă, faptul e fapt, haosul din zonă, evident. Nu vorbeşte nimeni, nici ministrul, nici altcineva, despre „siguranţa cetăţeanului“, a vieţii şi bunurilor lui. Pentru mine aici se află adevărata „siguranţă naţională“, cea de care depinde siguranţa unui stat.
De vină este „momârla“, adică starea armatei române. Peste tortul de origine sovietică s-a dat un strat de frişcă occidentală. O combinaţie nereuşită.
