17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024

Absenteiştii

Prezenţa extrem de scăzută la urne ne spune multe despre temperatura societăţii româneşti, mai ales despre relaţia ei cu politicienii. De câţiva ani, în spaţiul public a apărut un aer vulgar-belicos, pe fondul unui scandal continuu. Mahalaua ne-a invadat. Omul nou există. Această struţo-cămilă, jumătate om, jumătate iepure şchiop, nici ţăran, nici orăşean, este peste tot. În parlament, guverne, la vârful partidelor, în primării. El are o covârşitoare majoritate în toate mediile. În afaceri, mass-media, politică, societatea civilă, în intelighenţia, printre telespectatorii aiuriţi de telenovele şi breaking news, de talk-show-uri OTV despre Elodia. Această masă critică decide tonul şi, de fapt, totul. Gusturile omului nou prevalează, face parale, câştigă alegerile. Maneaua a devenit fondul sonor al lumii româneşti. Se mai aud şi sudalme, înjurături, hahauri, acuzaţii ucigaşe, şantaje, derizoriu cât vrei. Campania nu s-a distins prin nimic. S-a continuat în aceiaşi termeni ceea ce candidaţii înveşmântaţi în lup sau în oaie sau în Scufiţa Roşie au făcut şi până atunci. Din cauza asta, campania a părut cenuşie, fără zvâc, incoloră, inodoră, insipidă. Adevărul este că politicienii, vorbind mereu cu un ton prea înalt, prea înfierbântaţi, cu multă adrenalină din 2004 încoace, nu au mai avut rezerve de imaginaţie, de programe, de vocabular chiar. Au făcut în ultima lună ceea ce deja făceau cu brio şi insistent. Campania din 2004, de fapt, nu a încetat niciodată. Partidele au rămas în tranşee şi au continuat să tragă unele în altele, chiar dacă uneori au schimbat şi aliaţii, şi duşmanii.

Ce vedem acum desfăşurată în campanie este lumea periferiei comuniste, a blocurilor cenuşii, a navetei cu trenul şi autobuzul sau cu „ia-mă, nene“, a gărilor şi porturilor, a căminelor de nefamilişti şi a blocurilor apocaliptice confort lll şi lV. Această lume a supravieţuit, şi electoratul majoritar provine din ea. Tinerii calificaţi născuţi în anii ’80 mai puţin filoxeraţi preferă să părăsească ţara, alţii, din generaţia mijlocie, la fel, preferă să meargă să lucreze câţiva ani în Occident. Rămân cei inerţi, fără profesiuni prea bune ca să fie utilizaţi acolo, rămân bătrânii etc. Mai rămân cei care câştigă suficient de bine, unii chiar mai bine decât ar câştiga în Occident, elitele economice, politice, mass-media, negustorii, profesioniştii etc. Puţini, prea puţini. Ceilalţi rămaşi pe „plaiurile natale“ sunt o masă de manevră, care face jocurile spontan, în sensul că merge sau nu la vot, de ea depinde ce se întâmplă acum în primării şi judeţe. Numai că, iată, s-a absentat masiv, ceea ce ar trebui să îngrijoreze clasa politică. Eu cred că nu se sinchiseşte nimeni dintre politicienii noştri de vază de centrele de votare pustii. Pentru ei, nu contează câţi vin la urne, ci dacă ies câştigători, indiferent de numărul celor prezenţi. Totuşi, de ce nu au venit oamenii la urne? De ce România manelistă nu a votat? Pentru că este totuşi prea mult şi pentru „Omul nou“. De atâtea vociferări din ultimii ani, electoratul a rămas surd, nu mai percepe mesajele care i se trimit. Nu a fost zi dată de la Dumnezeu să nu existe un scandal, o înjurătură, o ridicare a poalelor în cap. Acum, când trebuia puţină linişte, judecată cumpătată, argumente, ne-am trezit în deficit de credibilitate, obosiţi. Lumea are lehamite de aşa-zise dispute oferite de politicieni. Nu mai poate urmări certurile aiuritoare la care este expusă în fiecare seară de televiziuni, de moderatori şi invitaţi deopotrivă, în căutare de audienţă. Lumea e sătulă de scandaluri şi înjurături. În acelaşi timp, le urmăreşte cu nesaţ. E o capcană care acum şi-a arătat roadele. Campania a fost ternă şi s-a petrecut în indiferenţa generală. Rezultatul este absenteismul la urne.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

4 COMENTARII