Furtul, bricheta şi Dumnezeu

Liga lui Mitică începe din ce în ce mai mult să devină o glumă proastă, odată cu apropierea de marele final. Preconizat drept cea mai tare ediţie de campionat din istorie, sezonul acesta nu este decât încă o mare demonstraţie de furt şi de batjocură faţă de iubitorii de fotbal şi de cei care şi-au rupt picioarele pentru cluburile lor un campionat întreg.
Plecată la startul returului favorită la câştigarea titlului, echipa lui Andone se află la trei puncte în faţa Stelei şi, cum etapa următoare o să joace în Ştefan cel Mare, ne putem aştepta ca duminică să vedem un nou lider. Meritat sau nu?
Dacă stăm să ne gândim cum joacă atât CFR, cât şi Steaua, nici una nu ar merita primul loc. Dar de la evoluţia proastă a echipei şi până la ajutoarele „divine“, după cum afirmă Gigi Becali, e cale lungă. Nu ştim cât de sfânt era Deaconu până la meciul cu Rapid, însă, după ce a slujit cum trebuie oastea lui Gigi, în mod cert o să fie canonizat şi o să i se ridice o biserică. Doar preşedintele l-a premiat deja pentru merite deosebite, deşi au fost alţii care au luat bătaie pe teren (asistentul Mudura) sau unii care au fost corecţi toată viaţa şi nu au mai fost preaslăviţi de nimeni. Să ne spună „experţii în decorări“ ce merite ascunse a avut Deaconu, că eu nu înţeleg cum merg aceste premieri.
În Liga I, arbitrul a devenit actorul principal. Fotbalul, în loc să se dispute pe teren, a luat o turnură demnă de aranjamentele de culise şi, împreună cu largul concurs al arbitrului, îşi decide câştigătorul în funcţie de cine dă cel mai mult în afara suprafeţei de joc.
Nu zice nimeni că nu mai există şi corectitudine, însă nu prea se practică atunci când vine vorba de lupta pentru caşcavalul din Liga Campionilor. Nu ar fi corect moral ca un arbitru să conducă în mod cinstit un meci al Stelei, iar aceasta să nu câştige. Cine ştie ce ar declara Becali atunci, într-un acces de nebunie tipică „mioriticului“ ce domină fotbalul autohton. Doar nu are rost să cadă toată piramida corupţiei şi să se zguduie scaunele celor de sus, pentru că vor tupeiştii de la CFR să ia faţa Capitalei.
Deocamdată însă, cu toată scandalizarea din Gruia, campionatul merge mai departe şi pare deja acontat de Steaua. Furturile sunt pe faţă, precedentul bricheta poate să intervină la orice meci pe care steliştii nu-l pot tranşa în teren şi, bineînţeles, când nu funcţionează toate acestea, intervine Dumnezeu, după cum spune în gura mare fariseul din Ghencea.
Şi dacă tot am inaugurat victoria la masa verde, îmi permit să le dau un sfat steliştilor pentru victorii pe linie în deplasările din cupele europene: când sunteţi la greu şi nu există soluţie, apăsaţi butoanele şi lăsaţi să sară brichetele! Manevra e garantată să aducă trei puncte sigure pentru zilele ploioase, când echipa ta nu poate să fure cum o face în Liga I din România.
Revenind la leii noştri (nu la oile noastre), trebuie aplaudată evoluţia de după pauză contra Vasluiului. Nu am mai văzut de mult asemenea dăruire şi mă bucură faptul că începem să avem continuitate în rezultate. Cu atât mai mult când acestea sunt victorii, nu avem decât să ne bucurăm. Dar să nu o luăm iarăşi razna, căci nu am câştigat încă nimic notabil, iar victoriile sunt normale pentru o echipă ce nu se vrea anonimă în acest campionat.
Şi că tot jucăm bine de câteva etape, vreau să vă întreb cum aţi reacţiona dacă Universitatea s-ar afla în locul CFR-ului, iar altă echipă din Bucureşti ar acţiona la fel cum o face Steaua acum, pentru a triumfa?