21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiRahat cu apă rece

Rahat cu apă rece

M-am ferit de înfierbântatele discursuri, în ultima săptămână, iar când vreun murmur de politician, de gazetar sau de reprezentant al societăţii civile oripilate m-a ajuns totuşi, am răspuns ca negustorul care încerca să-şi vândă marfa printre rândurile comuniştilor români aşezaţi la o şedinţă sau poate chiar la primul congres, într-o poveste pe care mi-o spunea tanti Dida (ultima dată când am vizitat-o, am găsit-o, la cei aproape 84 de ani ai ei, privind „Kill Bill“). Cum prindea un moment liber în cuvântarea entuziastă a celor urcaţi la tribună, adică după vreun energic: „Tovarăşi! Vom face aşa şi pe dincolo!“, negustorul intervenea cu propria ofertă: „Rahat cu apă rece!“.
N-am avut energie, nici răbdare să ascult părerile experţilor şi ale novicilor despre decizia Curţii Constituţionale referitoare la CNSAS. Ce noutate aş fi putut afla? Cu ce să mai contribui la o discuţie care, în esenţă, a început în ’90 şi ce folos ar fi fost să se încheie tot atunci? (Doar în treacăt m-am întrebat cât se va mai perpetua structurarea societăţii româneşti în „comuniştii, revoluţionarii şi noi, ceilalţi“, cum spune Babi, şi ce le-or povesti la o bere securiştii din prima categorie celor din a doua). Am preferat să ascult muzică, pe îndelete. Să revăd „Ghost World“ şi „Noi, Albinoi“. Să citesc, în sfârşit, toate povestirile (destinse, încărcate de umor şi ironie) strânse de „inginerul de aviaţie“ Florin Oncescu în volumul „Ilustrate din America“. Să intru la spectacole în cluburi deja pline, cu portari vigilenţi, pe care numai o cerere scrisă părea că îi poate îndupleca să te lase să treci. Să mai scriu o pagină din „Şoseta cântăreţului de blues“. Să asist, în sala de la Agronomie, la primul examen al noilor boboci, studenţi la teatru, îndrumaţi de Smaragda şi Remus Mărginean, care m-au purtat, cu har şi pricepere în curs de modelare, prin lumile lui Dostoievski şi Marin Preda, ale lui Muşatescu şi Horia Pătraşcu. Să onorez invitaţia la ceai a Corinei. Să îmi fac emisiunile şi să pregătesc un examen. Să particip la serile romantice de la Biblioteca Aman, ascultând poeme de dragoste scrise de Marin Sorescu şi Omar Khayyam, şi ritmurile prin care ne plimba chitara lui Ilie Stepan: swing şi blues, „Hotel California“ (Eagles) şi „Arizona Dream“ (Bregovic), „Fragile“ (Sting) şi „Yesterday“ (Beatles), dar, mai ales, atât de familiarele „Câmpuri cu maci“ de pe propriul album, „Undeva, în Europa“.
La bibliotecă ne-a urat bun-venit noul director interimar al instituţiei, Nicolae Băbălău, despre care unii spun că lucra la cenzură înainte de ’89 (De unde să ştiu dacă-i adevărat? Sau dacă poetul Cezar Ivănescu a colaborat cu Securitatea?). Probabil însă că mapa profesională a domnului Băbălău i-a convins pe liderii consiliului judeţean (Prioteasa, Dascălu) că altul mai potrivit pentru funcţia respectivă nu se află sub soare.
Am zâmbit la gândul că a fost o vreme când ne era frică. Lor nu le era. Nu pentru că ar fi fost neînfricaţi.
Şi mi-am amintit una dintre poveştile pe care ni le spunea dom’ Neluţu, sub nuc. În vremurile de „singur pe cerul patriei“, pe când era pilot de aviaţie, înainte de a începe decolările, trimiteau o „sondă“ (un avion care să testeze condiţiile de zbor). Colonelul, întors într-o dimineaţă dintr-o astfel de recunoaştere, îi sfătuia cu blândeţe pe piloţii aşezaţi în careu, cu bocancii înfipţi în terenul îmbibat cu apă (căci plouase zdravăn): „Să mergeţi cu grijă, băieţi! Sunt bălţi, dar sub ele, pământul e uscat!“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

41 COMENTARII