Combatem corupţia prin sistemul electoral?

Traian Băsescu spune că sistemul majoritar propus de el va reforma clasa politică. Pare că e limpede despre ce vorbeşte preşedintele, dar doar la prima vedere. Ce înseamnă reformarea unei clase politice? Întinerire? Ar fi trist să fie doar asta? Ce altceva?
Mă gândesc că ar fi mai potrivit să vorbim despre curăţenie, standarde etice şi despre rezistenţa la corupţie. Deci, care sistem electoral face curăţenie?
Preşedintele lasă să se înţeleagă că sistemul majoritar pur. Are dreptate doar parţial. Pot să admit că un sistem electoral ceva mai limpede poate crea condiţiile ca oamenii oneşti să se remarce şi să facă un pas în faţă, să spună: eu sunt onest şi acum, fără lista de partid obligatorie, nu mai am de ce să defilez la pachet cu colegul meu care s-a îmbogăţit din afaceri cu statul. Va fi acesta cazul dominant sau măcar răspândit? Vor comite mulţi candidaţi acest act de trădare partinică? Mă îndoiesc.
Cred că preşedintele Băsescu creează aşteptări prea mari de la sistemul electoral. Dacă ar fi adevărat că anumite sisteme electorale favorizează corupţia şi altele o descurajează, atunci ar trebui să observăm lesne această legătură cauzală în statisticele internaţionale. Dar ţările nordice au sisteme proporţionale cu listă şi un nivel de onestitate publică remarcabil. Politica din Suedia e mai puţin zdruncinată de scandaluri de corupţie politică decât cea din Franţa, care are exact sistemul majoritar dorit de Băsescu. Aşa cum, ca să dăm un exemplu şi din cealaltă parte, Mexicul are un sistem electoral mixt şi corupţia face ravagii acolo.
Mi se poate răspunde că, indiferent de experienţa altor ţări, un sistem care permite responsabilizarea aleşilor în faţa alegătorilor ar putea face ca eliminarea corupţilor să fie mai uşoară. E un argument bun, dar mai degrabă teoretic decât verificat în practică. Depinde de la caz la caz. Corupţii pot fi eliminaţi şi de sus în jos, nu doar de jos în sus, şi uneori e mai eficient. În practică, persoanele corupte dispun de bani şi de influenţă şi se pot face aleşi în circumscripţii uninominale. Şi atunci chiar nu îi mai urneşti din loc, pentru că sunt nişte corupţi cu legitimitate. În cazul sistemelor de listă poţi avea şansa unui lider care să dorească lupta cu corupţia şi atunci chiar se mişcă lucrurile. Că o face din convingere sau ca să dea el, personal, bine la electorat nici nu contează, important este că partidul îşi face curăţenie. De pildă, Traian Băsescu a eliminat în 2004 de pe listele electorale ale PD nişte oameni acuzaţi de Coaliţia pentru un Parlament Curat. Cum spuneam, depinde de situaţie.
Sfatul meu: nu investiţi sentimental în sistemele de vot. Sunt doar modalităţi de a transforma voturile noastre în scaune parlamentare. Dacă veţi spera că sistemul de vot schimbă o ţară veţi fi dezamăgiţi. Mexicul nu seamănă cu Germania doar pentru că amândouă au sisteme mixte. Nici România nu seamănă cu Suedia pentru că au amândouă sisteme proporţionale, cu liste. Aşa cum sistemul electoral britanic lăsat moştenire în Ghana a dus la două partide dominante, dar asta nu înseamnă că ganezii trăiesc ca englezii.