Am sarbatorit Ziua Nationala a României, ziua Marii Uniri, in preajma unei viitoare alte uniri, unirea cu Europa. Sarbatorirea unirii din 1918 este, sau ar trebui sa fie, o sarbatoare de suflet, discreta si demna, interiorizata si nu exprimata zgomotos, patriotard, prin cuvinte de apreciere a patriotismului rostite de persoane a caror activitate dovedeste contrariul. Din pacate, in perioada in care tara se confunda cu partidul, inclusiv o lunga perioada de dupa ’89, notiunea de patriotism s-a distorsionat, fiind obligata la o depreciere premeditata. „România se va putea salva doar negând, lichidând un trecut mai mult sau mai putin inventat, distrugându-si iluziile si iubirile de pâna acum“; aceste cuvinte, spuse de Cioran cu foarte multi ani in urma, isi pastreaza valabilitatea. Si, adaug eu, ar trebui sa ne reconstituim istoria; caci timp de 50 de ani istoria noastra a fost un capitol al istoriei Uniunii Sovietice.
Când spunem ca Ziua Marii Uniri e sarbatoarea românilor de pretutindeni ne gândim si la cei ce s-au stabilit in Apus si care majoritatea s-au integrat perfect, devenind cetateni respectati, dar si la românii din unele state rasaritene umiliti si oropsiti numai pentru faptul ca sunt si doresc sa ramâna români. Dar ne gândim mai intâi la românii din interior si ne intrebam daca pentru batrânii abandonati care n-au locuri in azile, care si asa sunt foarte scumpe, pentru copiii lasati in voia sortii de propriii parinti sau de autoritatile competente, pentru tinerii care nu vad cum si-ar putea utiliza competenta si inteligenta aici, pentru pensionarii care isi socotesc cu teama banii dupa valul de scumpiri, printre care si medicamentele, sarbatoarea nationala le poate produce placerea plenara si necesara, si normala.
Unirea din 1918 nu s-a realizat, asa cum se spune in discursurile oficiale, intr-un entuziasm unanim; au existat forte politice care, pe fata sau pe ascuns, n-au dorit unirea. Aceeasi impotrivire manifestata de unii factori politici s-a manifestat in prima perioada de dupa 1989; noua conducere emanata cu aceleasi conceptii ca si puterea asasinata a manifestat o pronuntata orientare spre Rasarit si a incercat sa mentina un comunism usor cosmetizat. Aceeasi impotrivire fata de aderare o intâlnim, din pacate, si la politicieni tineri.
Marea Unire ar trebui sa insemne nu numai o unire geografica sau o posibilitate de a primi gratis o portie de fasole si un pahar de tuica, ci o unire spirituala, o unire-n cuget si simtiri. Realizarea unei unitati nationale nu este dorita nici de actuala orânduire, nici de precedenta, caci un popor unit este greu de condus si de mintit. Dezbinarile intretinute si amplificate, dupa traditia perfectionata a stapânilor rusi si autohtoni, au condus la evidentierea si accentuarea unor defecte ale românilor, uneori genetice, altele dobândite… Dar plecând de la ticalosia unora sa arunci anatema asupra tuturor nu mi se pare nici corect, nici cinstit. Nu pot fi de acord cu Mircea Cartarescu, care spune ca daca noi, românii, am supravietuit se datoreaza faptului ca suntem rai, grobieni, cinici si daca am fi fost un popor civilizat am fi disparut de mult. Faptul ca multe din defectele care se atribuie românilor dispar sau cel putin se atenueaza, atunci când ei se stabilesc intr-o tara civilizata, dovedeste ca aceste defecte sunt in fond distorsiuni ale sistemului social si politic in care traim si am trait. De aceea, integrarea europeana va avea drept consecinta benefica disparitia unor asa-numite defecte, din categoria celor dobândite; fiecare popor are defectele sale, trebuie insa ca ele sa fie controlate si stapânite.
Când vad in jurul meu atâta prostie, atâta incompetenta, atâta hotie in cercurile inalte ale societatii, uneori mi-e rusine ca sunt român; dar imediat mi-e rusine ca mi-a fost rusine. Caci trebuie sa-ti iubesti tara, cu toate defectele ei. Dar in aceasta tara pe care o iubesc nu intra leprele, lingaii, escrocii. Este o tara de dincolo de negura. Ea cuprinde Carpatii, Dunarea si alte ape, marea, cerul albastru, Feti Frumosi si Ilene Cosânzene, pe mesterul Manole, mânastirile noastre, Miorita, stramosii si eroii, credinta noastra multiseculara si pe anonimii cinstiti si necajiti care sfintesc locurile prin munca lor trudnica si cinstita.
Aceasta este România careia ii spun astazi „La Multi Ani!“.
