Saptamâna trecuta s-a reunit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pe probleme de energie. Anuntat cu tam-tam, am avut senzatia, ca parte a opiniei publice, ca se va face dreptate. Dreptate in ceea ce priveste contractul cu Petrom, contractele de distributie de gaze, de privatizare etc.
Dar care a fost rezultatul CSAT-ului? O mare, scuzati cuvântul, caterinca. CSAT a solicitat detinatorilor de contracte desecretizarea imediata a acestora. „Ma refer atât la contractul de privatizare al Companiei Petrom, cât si la contractele de privatizare din zona de distributie a energiei electrice si distributiei de gaze“. Ce inseamna acest lucru? Fix nimic. Si va invit acum sa patrundem in secretele desecretizarii.
„Exista erori de viziune in ceea ce priveste controlul pe resurse, iar noua strategie trebuie sa dea solutii pentru ca România sa-si mentina si sa-si creasca gradul de independenta energetica“, a spus presedintele. Numai ca o eroare de viziune nu este penala. Ce urmari practice va avea solutia gasita de presedinte in CSAT?
In primul rând, statul, sa zicem prin Ministerul Economiei si Comertului, cere partenerilor de privatizare acordul de a face publice contractele de privatizare. Si ce daca? Pentru ca, ati putut deja vedea raspunsurile companiilor, de genul: „Suntem de acord sa facem publice contractele, daca vor fi facute publice toate contractele de acest gen“. Adica, e suficient ca un singur contractant sa justifice clauzele de confidentialitate pentru protectia interna a afacerii, astfel incât nici un contract sa nu fie facut public. Si asta stie si presedintele.
Ce mai stie presedintele? Stie foarte bine ca, daca un contract a fost incheiat fraudulos, nu e nevoie neaparat sa fie facut public pentru a fi anulat sau rediscutat. Justitia are si a avut tot timpul acces la contractele de privatizare. Fara desecretizare. Si atunci, ce face presedintele atunci când cere „desecretizarea“ pentru a se face dreptate? Trage de timp. Pentru ca, ii aduc aminte domnului presedinte, privatizarea Petrom nu a fost facuta nici azi, nici ieri, nici in urma cu doua zile. Vânzarea companiei a fost decisa pe 23 iulie 2004. Au trecut mai bine de doi ani.
Si nu numai atât. In urma cu 14 luni, in septembrie 2005, când Petrom majora cu mult tupeu foarte des pretul carburantilor, presedintele a grimasat. Ca va face Domnia sa dreptate! Ca trebuie sa ne uitam pe contract si eventual sa il discutam. Au trecut 14 luni de când contractul s-a aflat pe masa presedintelui, a consilierilor sai si probabil a justitiei. Rezultatul? In mai bine de un an, toata pleiada asta nu e in stare sa vina decât cu un argument de genul „erori de viziune“. Cu toata stima pentru cei sus-mentionati, cea mai mare eroare de viziune a fost in sine privatizarea Petrom si era vizibila cu ochiul liber inca din 2002. De ce a tras presedintele de timp?
Iata câteva posibile raspunsuri: nu are ce face contractului de privatizare. E incheiat prost, dar e totusi un contract intre statul român si statul austriac (care este actionar semnificativ la OMV AG). Un al doilea raspuns ar fi: in septembrie 2005, presedintele si Consiliul Concurentei au reactionat simultan la majorarile tupeiste ale preturilor carburantilor. Efectul? Carburantii s-au ieftinit. Poate din cauza presedintelui, dar inclin sa cred ca investigatia Consiliului Concurentei a fost cea care a condus la ieftinirea carburantilor.
Pentru ca presedintele nu poate decât sa acuze erori de viziune si sa ceara desecretizari ne-necesare justitiei (pentru ca ea are acces la dosar), dar Consiliul Concurentei are o pârghie foarte importanta: amenda. Pâna la 10% din cifra de afaceri. Asta inseamna o amenda de pâna la 300 de milioane de euro. Nu de presedinte ii e teama OMV-ului, ci de amenda.
Dar a trecut mai bine de un an, iar Consiliul Concurentei nu a facut nici pâna acum public rezultatul investigatiei. Ce s-a gândit Petrom? Merge si asa. Si a lovit din nou cu pretul gazelor, profitând de niste „autoritati“ care nu sunt nici macar sperietori de paie – vezi ANRGN.
Presedintele stie foarte bine ca desecretizarea nu face nici mai bun, nici mai rau contractul cu Petrom. Si stie foarte bine ca justitia poate lucra pe contract mai bine de un an. Numai ca, daca OMV-Petrom i-a dat senzatia ca a avut un cuvânt de spus in ieftinirea de anul trecut a carburantilor, asta l-a satisfacut. Nu erori de viziune trebuie sa caute presedintele sau justitia in contract. Ci erori penale, cele care ar putea conduce la renegocierea contractului cu Petrom in conditii mai favorabile pentru statul român. Cum ar fi modificarea redeventelor pentru exploatarea zacamintelor petrolifere si a celor de gaze. Astfel incât, daca un consultant e prost (iar istoria dovedeste ca a oferit o consultanta proasta daca a spus ca pretul petrolului va ramâne 22 de dolari pe baril timp de zece ani), sa ii lase Petrom profiturile aferente pentru 22 de dolari pe baril, iar restul sa il incaseze statul român. Si la fel si la gaze.
Inca un lucru: la comanda hopa, procurorii au inceput sa plimbe prin fata camerelor TV personaje implicate in privatizarea Petrom. Dar, atentie, oamenii astia nu sunt cercetati pentru contractul cu Petrom! Nu! In primul rând, deocamdata sunt doar cercetati (si e destul de interesant cum lasi liberi niste oameni acuzati de spionaj sa umble prin Capitala – explicabil doar prin lipsa probelor serioase).
Ca sa concluzionez: cererea desecretizarii este doar de natura a aduce oprobriul public asupra companiilor implicate in privatizare. Daca justitia nu isi face treaba, tot tam-tam-ul asta cu desecretizarea nu face decât sa ii spele pe cei care au incheiat contracte dezavantajoase pentru statul român, pentru ca, pâna vor fi ele desecretizate, se epuizeaza resursele nationale… Justitia are deja acces la dosar. De mai bine de un an. Si toata lumea stie asta.
