Ziarele, micile ecrane sunt pline de fâte cu silicoane, de politicieni care ne spun lucruri in care nici ei nu cred, de prezumtivi corupti care, daca vor fi gasiti vinovati, au deja pregatite fie pasaportul, fie adeverinta ca nu suporta detentia. Oamenii adevarati, cei care muncesc peste masura sau sunt la limita subzistentei, apar in media doar atunci când li se intâmpla o nenorocire. Ca de pilda acum, cei doi mineri ingropati de vii. Am privit pe un program TV cum se adunasera la poarta minei rudele, saracacios imbracate, cu teama deznadejdei in priviri, ortaci cu fete brazdate, imbatrâniti inainte de vreme. Pe alt canal, erau prezentati mirii anului; intr-un living somptuos, cu havuzuri si sculpturi de marmura, ne anuntau bucuria care o vor face natiunii caci vor pleca la Mamaia… Nu-i invidiez si nu-i acuz pe cei care s-au imbogatit in mod cinstit; dar acestia sunt oameni onesti, de bun-simt, si nu-si manifesta opulenta gretoasa si nu-si etaleaza prostul gust aurit intr-o tara atât de saraca.
Aparent, n-are nici o logica legatura intre imbogatitii dubios si soarta celor doi mineri; dar are. Numai Banca Mondiala a dat miliarde de euro pentru modernizarea minelor. Utilajele nu s-au schimbat insa de zeci de ani. Mai mult, cum spunea un vechi cunoscator al mineritului, la posturile inalte de conducere numirile s-au facut pe criterii exclusiv politice. Asa ca, fondurile de miliarde de euro au disparut, minele se scufunda, iar vilele sefilor si ale liderilor sindicali se inalta. Va mai amintiti când niste firme-capusa, ale stabilor si sefilor sindicali, au cumparat niste utilaje casate, le-au vopsit, si apoi le-au vândut Regiilor unde ei erau sefi, la preturi exorbitante? Au patit ceva? Asa ca multi mineri viseaza sa aiba soarta lui Gabriel Bivolaru. Sa fure 50 de milioane de dolari, sa-si trimita nevasta la Londra pe strada Zambaccian, apoi sa stea cinci ani in puscarie, cu celula separata, frigider, televizor si manelisti care sa le aline dorul.
Mai priviti o data, sau chiar de mai multe ori, cum traiesc minerii si poate va convingeti de starea de dezumanizare la care au fost premeditat adusi si poate va explicati de ce au fost atât de usor de manevrat si la alegeri, si pentru venirea la Bucuresti.
Despre tarani ne aducem aminte la inundatii. Oamenii politici vin, dar nu plâng, ca sa nu creasca nivelul apelor. Unii ii mai ajuta la construirea de locuinte; e frumos si e un gest care ar trebui repetat. Caci banii unora sunt scosi si din buzunarele taranilor, si a inapoia o parte din ei e un gest normal. Dar nu facut in fata camerelor de luat vederi, mentionând mereu costul si prezentându-L pe Dumnezeu ca pe un amic intim. Asta nu mai este fapta crestineasca, ci propaganda politica de imagine.
Ati vazut ce vechi si ponosite erau lucrurile pe care taranii incercau sa le salveze din case? Ati auzit ca in comune in care s-a introdus apa curenta oamenii iau apa tot de la fântâni? Pai de unde bani sa plateasca apa? Va mirati ca mizeria in care traiesc ii face atât de vulnerabili la influente propagandistice? Am vazut o emisiune la televizor transmisa dintr-un sat pierdut in munti. Domnii, reporterii, cu lavaliere, cravate si palarii, stateau la umbra; taranii stateau in soare. Esenta agriculturii românesti era perfect ilustrata de un batrân octogenar, care isi lucra pamântul cu femeia lui de 76 de ani si cu o vaca. Altii spun ca taranilor nu le place civilizatia. Dar le-a fost oferita o alta perspectiva? Nu; si la intrarea in UE ei, ca si minerii, vor fi marii sacrificati.
Compatriotii din diaspora accentueaza si sufera pentru marele decalaj dintre România si tara in care se afla acum. Dar uita ca aceasta tara a fost si ea cândva in starea in care se afla România acum; si poate si mai rau. Daca ar fi emigrat atunci, ce-ar fi spus ei? Vorbim de rafinamentul si cultura Frantei uitând ca in epoca de mare rafinament a lui Ludovic Soare la Versailles nu existau toalete si bai. Frumoasele doamne isi faceau nevoile afara, in jurul scarii de onoare. Sub maretele peruci colcaiau paduchii, pe care ii vânau cu ace subtiri de aur. Iar Regele Soare n-a facut baie in viata lui, si putea ca dracu. A trecut multa vreme pâna la Franta de azi. Si multi au fost sacrificati.
Am accepta si noi sacrificii daca n-ar fi atâtea javre in jurul nostru care profita de sperantele si indolenta noastra.
Doamne, dar de unde atâtia escroci?
