Primul-ministru cu care ne-am procopsit, domnul Calin Popescu Tariceanu, sustinea mai acum o saptamâna, intr-un interviu acordat cotidianului olandez NRC Handelsblad, ca pentru România coruptia nu mai reprezinta o mare problema. „Eu o spun cu mâna pe inima: coruptia nu mai constituie o mare problema!“. De Ziua Internationala a Muncii, politicienii muncitori pe tarlaua tarii, care ne calauzesc in efortul de construire a societatii capitaliste multilateral integrate in UE, au primit un cadou otravit din partea organizatiei nonguvernamentale „Transparency International – Romania“, adica Raportul National asupra Coruptiei pentru perioada martie 2005 – martie 2006. Acum, eu sunt curios daca mâna domnului prim-ministru nu s-a uscat pe inima care ar fi trebuit sa-i palpite pâna in pragul infarctului dupa citirea acestui document care ne arata rusinea goala a coruptiei in fata lumii.
Coruptia noastra este un monstru mutant. Ba exista fara corupti, ca sub guvernarea Nastase, ba populatia nu e capabila sa vada progresele luptei anticoruptie, asa cum ofta presedintele Basescu, ba e aproape eradicata, cum ne spune cu entuziasm de pionier tov. prim-ministru, desi românul de rând se loveste de ea cam peste tot: prin spitale, pe la vama, prin justitie, pe la primarii, prefecturi ori directii descentralizate ale administratiei publice. Totusi, exista si români fericiti ca avem coruptie – „baietii de baieti“ din partide, companii transnationale, guvern, parlament si alte structuri ale statului si administratiei locale unde se joaca permanent „sârba in coruptie“, acea soptita, balcanica si fanariota tocmeala dintre corupt si corupator.
Raportul facut public de catre „Transparency International-Romania“ subliniaza, inainte de toate, faptul ca Strategia Nationala Asupra Coruptiei pentru 2005-2007 adoptata prin HG nr. 231/2005 a fost implementata pentru etapele anului 2005 in proportie de doar 60%, atât din cauza „timpului redus care s-a scurs de la adoptarea deciziilor legislative pentru a avea si rezultate in mediul social-administrativ, intârzierilor datorate politicilor bugetare, aderentei scazute a beneficiarilor la noile mecanisme“, cât si „slabei capacitati administrative a institutiilor insarcinate cu implementarea masurilor, lipsei vointei politice reale pentru adoptarea sau implementarea masurilor prevazute si gresitei calibrari a unor masuri adoptate“. Mai simplu spus, Strategia in discutie a avut in primul rând rolul unui instrument de imagine pozitiva pentru noua guvernare in fata electoratului si, mai ales, a oficialilor Uniunii Europene. Lipsa vointei politice reale cu care ne obisnuise guvernarea PSD caracterizeaza si mentalitatea politicienilor Aliantei D.A., iar succesele oarecum marunte obtinute in lupta anticoruptie se constituie mai mult in exercitii de imagine in procesul integrarii noastre in UE, decât in pasi importanti facuti pentru eradicarea acestui fenomen.
Din perspectiva Raportului, justitia, una dintre cele mai corupte zone ale societatii românesti, „nu este reformata la acest moment decât pe hârtie si numai din punct de vedere legislativ, practicile persistând, gradul de implementare a reformelor este inca unul scazut (…), iar serviciile anexe ale instantelor ramân surse de neintegritate si proasta administrare, atât din punctul de vedere al calitatii si operativitatii serviciilor acordate justitiabililor, cât si in privinta comportamentului functionarilor din cadrul acestor servicii“. Toate tensiunile de la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, conflictele in care au fost implicati ministrul de justitie, primul-ministru, presedintele statului si anumiti oameni de afaceri, circul perchezitiilor efectuate in casele lui Nastase au fost o perdea de fum care a acoperit realitatea mizera din justitia româneasca – o justitie reformata doar pe hârtie, de ochii Europei si atât.
Functionarii publici, tagma ce are puterea sa reduca ori sa amplifice fenomenul coruptiei, inca afectati de „salarizarea foarte scazuta, ineficacitatea mecanismelor interne de plângere, slaba capacitate administrativa a comisiilor de disciplina si neaplicarea in sistem a legislatiei privind protectia avertizorilor de integritate“, deci nimic nou sub soarele guvernarii Tariceanu care ne promitea mai acum un an si ceva ca ne scoate din bezna coruptiei guvernarii Nastase. Aceeasi armata de functionari platiti din banii nostri ne râde in fata, ne cere spaga si ne plimba de la Ana la Caiafa atunci când avem nesansa sa ajungem la mâna administratiei publice.
In sistemul de sanatate românesc, ne spune Raportul organizatiei „Transparency International-Romania“, bântuie fantomele numite „mita sau foloasele necuvenite si platile informale catre cadrele medicale, pentru asigurarea unor servicii de calitate, acordarea certificatelor medicale pe baze nesustinute, in schimbul unor plati informale“, adica românii merg la doctor cu plicul pregatit, Kentul si cutia cu nes fiind amintiri placute in comparatie cu chita de hârtii de 100 de euro pe care o dam pe patul de boala al spitalului celor imbracati in halate albe, platiti si acestia tot din banii nostri, din taxele si impozitele pe care le achitam statului.
Ca o sinteza a starii coruptiei in România, citatul ce urmeaza este edificator: „in privinta infrastructurilor institutionale pentru prevenirea coruptiei, prin monitorizarea si sanctionarea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor, respectiv prin controlul averilor, România nu a facut nici un progres in perioada analizata, desi si-a asumat angajamente in acest sens. Nu s-a dovedit vointa politica din partea structurilor executive si a partidelor politice, lipsa de angajament fiind mascata prin imposibilitatea gasirii unei solutii tehnice in aceasta privinta“. Quod erat demonstrandum!
Coruptia a supravietuit arogantei lui Nastase, elegantei lui Tariceanu si tupeului lui Basescu, e bine-mersi, ne rânjeste de pe Palatele Victoria si Cotroceni, de la colt de primarie si prefectura, ne tine perfuzia prin spitale si ne judeca prin tribunale. Coruptia tinde sa devina a doua natura a firii românului. Stimate domnule Tariceanu, luati mâna de pe inima si strigati cu noi: coruptia a murit, traiasca coruptia!
