Asta-vara, Oltenia a ramas fara echipa in Divizia A. E o figura de stil, desigur. Pentru ca retrogradarea Universitatii Craiova n-a fost, nici nu avea cum sa fie, compensata de promovarea, chiar daca istorica, a Pandurilor din Târgu Jiu. Oltenia, in fotbalul mare, avea un singur nume de buletin: Craiova. Universitatea Craiova.
Si totusi. Dupa cea mai mare rusine a istoriei, la imbratisarea perversa dintre fosta campioana a unei mari iubiri si a doua litera a alfabetului – un act contra naturii de care nu sunt straini nici fostul, dar nici actualul patron al echipei – a rasarit si un colt de lumina.
La o suta si ceva de kilometri distanta intre capitala de altadata a fotbalului românesc si zona care l-a dat lumii pe Brâncusi, mixajul intre câtiva fotbalisti destoinici, un antrenor priceput, Emil Sandoi, si un lider sindical cu vocatie de patron al unui club de fotbal, l-am numit pe Marin Condescu, a dus la simbioza perfecta pentru o performanta unica.
Turul campionatului a fost vitreg. Un singur succes pe teren propriu, contra Gloriei lui Padureanu, doua victorii, discutabile si nu numai, in deplasare, la Cluj si Pitesti. Restul penduleaza intre negru si gri. Primele doua etape din retur tuseaza in culoare mai inchisa realitatea: 0-1 la Farul, 0-2 cu Dinamo. Deplasarea de mâine nu e cu nimic mai surâzatoare. Iasiul dezvolta o siguranta chiar mai mare decât mustata zâmbareata a lui Ionut Popa.
Panduri, strângeti rândurile! Altfel, faptul ca Vintilescu, Adi Popescu sau Iulian Stefan au mângâiat umerii Diviziei A inaintea lui Gugu, Croitoru sau Mladin nu va ramâne decât o intâmplare.
Cu ce incepusem?… A, cu amintirea unei mari iubiri. Ce ne ofera week-end-ul din fotbalul mic? Un derbi cu valoare de razboi si iz de praz: Caracal contra Craiova. Ungureanu contra Stinga? As! Tibi Lung impotriva lui Bornescu? Nici macar! Atunci?
Atunci… Balaci contra Universitatii… Realitate, intrebare sau… Pâna la urma, nici una, nici alta. Pur si simplu, Balaci si ai lui.
Fie si pentru faptul ca, macar in fotbal, sau cel putin „pe verde“ – cum ii place marelui Ilie sa spuna – Oltenia moderna si mare a cunoscut, dupa plecarea lui Oblemenco, un singur sinonim. Gresesc, doua. Un numar – 8, si un nume – Balaci.
