Monotonia vietii cotidiene este ingrozitor de dezolanta; mereu aceleasi lucruri se intimpla. Numai locurile se mai schimba uneori. Iar un stab a fost prins furind; iar un stab care a fost prins furind este eliberat din arest din cauza unor vicii de procedura; iar un stab condamnat pentru coruptie este pus in libertate deoarece, bolnav fiind, nu poate sa-si taie unghiile.
Chiar si certurile intre politicieni au devenit plicticoase prin permanenta lor, chiar si daca au farmecul ca, de multe ori, protagonistii sint din aceeasi tabara. Si apoi se cearta pe banii nostri. Poate ca ar fi bine sa reinviem traditiile medievale ale turnirului. Sa le dam adversarilor cite o sula si sa si-o bage-n coaste unul altuia. Dar nu asa ca pina acum cind, alunecind in sinergia faptelor, patrund in meandrele concrete ale certurilor de mahala.
Noroc de televizor, unde mai poti afla lucruri noi, interesante si distractive. Uite, mie imi plac reclamele. Ca de pilda cea in care apare Vacaroiu spunind „Consumul moderat de alcool dauneaza grav sanatatii“. Sau cea in care apare Basescu cu tigara in gura spunind: „Tutunul si PSD dauneaza grav sanatatii, ha, ha“.
Cel mai mult insa imi plac reclamele cu Ingimfatul. Cea in care Adi sta la masa si bea o cafea aromata. Copilul, venind de la scoala americana, il intreaba: „Tata, cum l-ai cucerit pe Basescu?“ Sau cea de la „sfatul medicului“, in care Adi se plinge ca nu mai are scaun. La care, cu o viteza supersonica, o voce il informeaza ca laxativul Regulax lucreaza foarte eficient; adaugind ca, la cinci cutii cumparate, se da gratis un sul de hirtie igienica.
Mortala e si reclama aceea care se face samponului antimatreata si in care apare Razvan Theodorescu spalindu-se pe cap si strigind: „Am scapat de matreata!“. Am incercat si eu samponul si m-am convins de eficacitatea lui; de unde inainte nu aveam pic de matreata acum sint plin.
Cazul lui Sechelariu-Stadion mi-a aratat ce bine e sa fii informat. Intr-un interviu acordat unui ziar central, Stefan cel mic marturiseste ca a avut intentia de a conduce România; dar a renuntat, deoarece transpira la subrat si e prea gras. Daca urmarea reclamele, ar fi aflat ca exista un spray care te protejeaza 24 de ore pe zi impotriva transpiratiei si a PNA. Iar pentru obezitate putea afla ca Axion e inamicul tuturor grasimilor. O cunostinta foarte grasa, (a fost senator in trei legislaturi) a aplicat cu succes tratamentul cu Axion; trei linguri pe zi. Dar ghinionul lui; tocmai cind incepuse sa slabeasca a murit. Nu, nu zimbiti; l-a calcat masina.
Dar apropo de asta; se aude ca (sic!) Carmen Paunescu si-a cumparat o noua masina, mai potrivita obiceiurilor sale; o masina de calcat.
Si la tara oamenii au prins gustul televizorului. Veta a lu’ Zapacitu din Capu’ Satului are televizor si in grajd. Cind le mulge pe Joiana, Baltata si Frosa priveste cu ele la telenovele. Dar nu le comenteaza; e vita. Dar, dupa ce le mulge, se da cu deodorant. Intr-o zi, s-a urcat in prun; scroafa, trecind pe sub copac, a darimat scara. Suca, aflat sub pom, privi in sus, la spectacolul care nu-l mai pasiona de mult. „Cu ce te dai jos, Veto?“, „Cu Fa“, raspunse Veta rosind feciorelnic, ca in telenovele. Seara priveste la televizor, admirind prietenia strinsa si curata dintre cei trei muschetari, care sint patru: Adi, Mircea, Nelu si Traian. Apoi intoarce televizorul cu ecranul la perete ca sa prinda turcii; si sa-si aminteasca zilele fericite petrecute la Istanbul, cind a fost acolo la munca.
Sub influenta televizorului, de la un timp, Veta se depileaza. Suca, care e contabil la primarie, tot sub influenta televizorului, delapideaza.
Saptamina trecuta, dimineata devreme, niste indivizi intunecati la suflet au atacat-o pe fata care vindea Gazeta in intersectia de la Medicina. I-au luat tot; au lasat-o numai in chiloti si sutien. Fata plingea spunind: „Nu mi-e ca mi-au luat si medalionul, si pantofii; dar mi-au luat ziarele cu articolul profesorului Avramescu“. Dar politia a fost pe faza; a prins agresorii si i-a amendat cu cinci lei noi pentru faptul ca nu i-au luat si chilotii, si sutienul.
Dar, iata, iar m-am lasat prins in placuta discutie cu dumneavoastra si noaptea a si inceput sa tese pinze de intuneric prin crengile nucului.
„Noapte buna, olteni, oriunde va veti afla!“
Dar sa stiti ca nicaieri nu se doarme mai bine ca in Oltenia; si mai ales in Prazaville. In timp ce noi dormim, Bulucea ne face velodroame, iar Solomon darima fintinile orasului, Staicu ne termina echipa de fotbal, iar Genica ne fura banii.
Poate ca ar fi nimerit sa schimbam imnul national in „Desteapta-te, oltene!“.
Altfel ne ducem de tot pe apa simbetei !
