Ploua, ploua intruna. Ne-a pedepsit Dumnezeu. Mor oameni, se distrug case, poduri, drumuri. Totul devine o mocirla. De parca ar vrea sa fie in acord cu mocirla politica si morala in care ne balacim.
Mocirla avem si in parlament. Se chiuleste, se doarme; se cearta unii cu altii. Numai cind e vorba de privilegii se impaca. Isi atribuie tot felul de prime, de masini, de calculatoare, de mobile. Deconteaza cheltuieli anuale, considerind ca anul are peste 400 de zile. Iar cind organizatii civile au cerut acces la cheltuielile parlamentare, li s-a raspuns ca acestea sint secrete de stat. Marea realizare a PSD este ca a transformat hotia, dintr-o activitate ocazionala a unor indivizi de la periferia societatii, intr-o activitate permanenta practicata de indivizi din virful societatii. Indiferent de culoarea politica, toti cinta cunoscutele versuri din „Internationala“, „Hot cu hot sa ne unim“. Asa ca speranta unor exponenti ai puterii si, mai ales a noastra, ca se va realiza o diminuare a coruptiei, are putine sanse de reusita. Caci se vor sprijini unii pe altii, lucru cu care si actualul guvern, prin anumite segmente ale sale, este de acord.
Se preconizeaza schimbarea celor doi presedinti ai Camerelor; lucru absolut necesar. Vacaroiu, ca prim-ministru, a fost opac, s-a opus cu indirjire reformelor. S-a remarcat doar in calitate de consultant al lui Vintu, de pe urma caruia a avut mult de cistigat. Iar ca al doilea om in stat, Vacaroiu e la fel de incolor ca o votca de buna calitate. Cit despre Nastase, ce sa mai zic. Bine, ii inlocuim. Dar cu cine? Si alegerile anticipate sint necesare. Dar ce efect vor avea? Vom inlocui actualii parlamentari cu altii de aceeasi calitate? Iar daca vom accepta votul uninominal vom umple parlamentul cu fotbalisti si interpreti de manele.
PSD afirma ca a lasat mostenire o Românie la cheie. In fapt, a lasat o tara in mocirla, o tara in care nimeni nu a dat socoteala de ce a facut sau n-a facut. S-a incurajat distrugerea padurilor intr-o dulce si vesela colaborare româno-arabo-ungara. S-au omorit animalele padurilor si pasarile cerului pentru distractia ciocoilor. S-au construit poduri cu garantie de trei ani si sali de sport care au si inceput sa se degradeze. Nu avem cladiri adecvate pentru invatamint. Nu avem drumuri. La CFR, biletele se scumpesc la trei luni, dar degeaba. Mi-aduc aminte de o reclama dintr-un ziar, platita, evident, de noi, in care eram sfatuiti sa calatorim cu trenul (de parca am avea alta alternativa). In reclama era desenat un tren expres care se repezea spre Miron Mitrea, prezentat sexy, cu mustata din dotare; din nefericire, trenul se opreste. Sanatatea e la pamint, saracia e multilateral dezvoltata, investitorii au fost goniti de legi strimbe si de spagile enorme solicitate. Cit despre stenograme, ce sa mai vorbim… Unde e tara la cheie? Poate e vorba de cheile vilelor imbogatitilor regimului. In schimb, cu un tupeu nerusinat, opozitia acuza noua putere de ineficienta, diletantism etc. E foarte adevarat ca noul executiv nu s-a evidentiat decit prin intentii si unele incercari timide. Dar nu PSD este calificat sa critice. Acelasi factor de timp nu se mai aplica actualei puteri?
Cu toata doza de simpatie pe care o am fata de noua putere, mai ales ca precedenta a fost poate cea mai nefasta din toata istoria noastra, nu pot sa nu remarc bilbiielile si penibilitatile. Desi e o alianta, membrii ei apar in public cu opinii si propuneri contradictorii. Ar fi mai nimerit sa discute intre ei si sa apara cu o opinie comuna… Nu toti ministrii sint vizibili ca ministri. O anumita inertie in reactii ridica justificate semne de intrebare, daca nu cumva interesele unor grupuri sint puse, ca si in vechea guvernare, inaintea intereselor generale. Un anumit progres fata de trecutul apropiat se vede; dar e mult prea mic.
Apreciez la Basescu faptul ca incearca; numai ca el, fiind crescut mai mult pe apa, pe uscat, de multe ori se zbate ca un peste. Fara parteneri, fara un executiv activ, care mereu trebuie impins de la spate ca sa se miste, fara un plan detaliat si fundamentat, are putine sanse sa realizeze ceva. Mult mai puternica este mafia profitorilor, extinsa chiar din preajma sa pina in cel mai indepartat catun.
Si totusi Basescu ramine singura speranta. Revenirea celorlalti ar fi o nenorocire. Basescu are multe defecte, dar ramine ultima speranta deoarece ceilalti au, daca nu mai multe, oricum, mult mai grave si daunatoare.
Recunosc cinstit; e dureros cind iti ramine o singura speranta. Dar sintem si noi in situatia lui Adam caruia Dumnezeu, aratind-o pe Eva, i-a spus sa-si aleaga femeia care-i place.
