Si meteorologia, si politica sunt in România, in aceasta vara, halucinante. N-am mai vazut asemenea ploi, zic batrânii facându-si cruce dupa fiecare furtuna care smulge copacii din radacina si imbiba pamântul cu apa. N-am auzit de oameni care sa se inchine si din cauza celor ce se intâmpla in politica noastra, dar nu m-as mira sa existe. Mai ales ca nimeni nu poate nega o anumita legatura intre ploile neobisnuite care ne incearca rezistenta nervoasa de vreo doua luni si politica. Probabil, daca n-ar fi existat inundatii, la toamna am fi avut parte de alegeri anticipate. D-l Tariceanu n-ar fi avut motiv sa revina asupra demisiei, relatiile dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria nu s-ar fi racit, nici cele dintre democrati si liberali. Ploile ne-au adus, insa, o criza. Ale carei efecte sunt greu de prevazut.
Caci, de bine, de rau, in meteorologie se pot face niste pronosticuri sigure, macar pe termen limitat. Stim, astfel, ca anul acesta va trebui sa ne invatam cu ploile. Cerul secetos din alte veri, inalbit de caldura si uscat ca un pergament vechi e, in 2005, o amintire. Dar cât de sigure pot fi pronosticurile in politica? As fi putut sa jur ca, intorcându-se de la Bruxelles, Calin Popescu Tariceanu isi va da demisia. Prea spusese raspicat ca intentia sa de a demisiona era „irevocabila“. M-am inselat, insa. La fel de raspicat, primul ministru ne-a anuntat ca ramâne neclintit la post. De unde se vede ca studiul norilor e o meserie mai serioasa decât studiul politicii, unde surprizele si capcanele sunt mari. In special pe malurile Dâmbovitei.
Unii spun ca, acum, criza care le-a stricat vacanta parlamentarilor si le-a dat mari emotii (la gândul ca si-ar putea pierde scaunele) s-a terminat. Ca, o data cazuta miza alegerilor anticipate, apele politicii se vor linisti. Mie mi se pare hazardat acest pronostic. Si imprudent. El e mult prea rational pentru climatul irational de la noi, dominat de prea multe interese personale ca sa triumfe, cum ar fi normal, interesul public. „Rasucirea“ d-lui Tariceanu in privinta demisiei nu s-a bucurat de aplauze decât in Opozitie. PD, care va fi nevoit sa „uite“ si sa faca „uitat“ faptul ca la Conventia sa nationala s-a pronuntat in unanimitate pentru alegeri anticipate, si-a temperat de ochii lumii iritarea. Ea razbate, insa, vizibil dintr-o declaratie a ministrului de Interne, Vasile Blaga, un apropiat al lui Traian Basescu: „Cinci ore am incercat sa-l convingem sa isi dea demisia“. Indirect, aceasta declaratie ne dezvaluie si cât de putin sincera e asigurarea data de Traian Basescu ca intre presedinte si premier relatiile au ramas la fel de armonioase.
Nici la liberali apele nu sunt foarte limpezi. Neastâmparatul Valeriu Stoica, fostul presedinte al PNL, i-a cerut public lui Calin Popescu Tariceanu sa plece de la sefia liberalilor, lasându-i locul lui Theodor Stolojan. Altminteri, zice Stoica, PNL va intra intr-o cadere libera care l-ar putea duce pe urmele taranistilor. Sumbra profetie! Dar prea explicita, poate. Succesul de care s-a bucurat Pythia la Delfi a fost asigurat de grija de a face intotdeauna profetii ambigue. Incât nu m-ar surprinde daca unii liberali ii vor spune acum fostului lor sef ca e prea galagios.
Oricum, dupa parerea mea, criza nu e o bomba dezamorsata. Pâna acum, premierul Tariceanu s-a comportat, mai degraba, ca un executant sef decât ca un sef al Executivului, dându-i lui Traian Basescu posibilitatea de a se comporta ca un „presedinte jucator“, asa cum si-a dorit. Sa insemne refuzul lui Tariceanu de a juca pâna la capat rolul decis la Cotroceni, un gest de orgoliu regasit? Urmatoarele saptamâni sau urmatoarele luni ne vor lamuri. Pâna atunci, unicul lucru sigur e ca meteorologia ne va crea, in continuare, probleme.
