In noaptea aceasta vom retrai miracolul pe care crestinii il retraiesc de 2005 ani; cu aceeasi cucernica smerenie, cu acelasi fior proaspat al sperantei. Vom lua un strop de lumina din lumina vesnica si vom spune: „Hristos a inviat!“
Dincolo de orice semnificatie religioasa, Invierea are un adinc tilc moral si uman; ea simbolizeaza izbinda binelui impotriva raului, a luminii impotriva intunericului. Dar aceasta izbinda, ca sa fie adevarata si vesnica, trebuie platita cu suferinte si chiar cu jertfe. Asa cum a facut Iisus, care s-a jertfit pentru binele oamenilor, pentru a spala omenirea de marile ei pacate.
Ca fii ai Domnului, oamenii sint supusi si ei suferintelor si uneori sacrificiilor. Dar fiindca sint oameni, nu poti sa nu te intrebi „de ce?“. Si nu intotdeauna gasim raspuns la aceasta intrebare. Si atunci ne resemnam spunind ca asa e voia Domnului; sau ca nu am cercetat noi bine lucrurile. Raminem totusi cu ideea ca, dupa pilda Mintuitorului, suferintele si sacrificiile trebuie sa slujeasca unui tel nobil.
Ne putem pune astfel intrebarea: la ce si cui a folosit jertfirea unor nevinovati in decembrie ’89? Sau in Piata Universitatii? Si nu ne putem minti cind este atit de clar ca aceste jertfe au slujit legitimarii necesitatii continuitatii unui anumit partid si atestarii unui anumit lider. A fost acesta un tel nobil, benefic poporului român? Deloc.
La ce folosesc oare suferintele oamenilor sarmani carora apele le-au spulberat intr-o clipita avutul strins cu aspra truda intr-o viata? S-ar putea spune ca astfel Domnul a vrut sa ne atraga atentia inca o data asupra nemerniciei conducatorilor nostri. Caci in fiecare an au loc inundatii. Dar nu sint afectate vilele, elicopterele, masinile de lux. Si apoi au fost alocate sume importante pentru lucrari de hidroameliorari. Dar, bineinteles, fara licitatie si oamenilor nostri. Doamne, nu ne mai arata cum sint conducatorii nostri; ii stim foarte bine si de aceea ii alegem tot pe ei!
Cui folosesc oare suferintele ziaristilor rapiti? Nu stim si poate ca e mai bine sa nu stim. Se argumenteaza totusi, mai mult sau mai putin explicit, ca actiunile teroristilor ar avea o acoperire, fiind utilizate pentru dobindirea independentei tarii lor. Nici un tel, oricit de nobil sau de imperativ ar fi, nu poate justifica o crima. Mai ales, cind sint vizate persoane care nu au nici o legatura cu situatia existenta in tara respectiva. Si nazistii, comunistii, legionarii etc. au cautat sa justifice crimele lor prin motivatii doctrinare sau ideologice. Dar crima ramine crima, oricum ai prezenta-o.Teroristii nu au ca scop al activitatii lor rezolvarea unor probleme grave ale tarilor lor. Ei doresc distrugerea democratiei sau obtinerea unor foloase materiale. Rapirile, crima au devenit o afacere extrem de profitabila. Nu spun ca omenirea nu este confruntata astazi cu probleme extrem de grave. Dar rezolvarea lor prin teroare, crime, sacrificarea unor nevinovati nu este o rezolvare. Si nici nu s-au gasit intotdeauna caile normale si eficiente pentru rezolvarea lor.
Deplasind poate cam nepotrivit lucrurile, am putea spune ca reprimirea noastra in Europa ar putea constitui cu adevarat o inviere. Dar ca aceasta izbinda sa fie efectiva si consistenta trebuie sa platim pretul de suferinta si sacrificii. Dar de ce sa acceptam cu umilinta ca sintem ultima dintre candidate? Cine e de vina pentru umilirea poporului nostru, chiar daca el e vinovat ca la alergeri a optat adesea pentru cei care nu meritau? Cind ne vom recistiga mindria de a fi român?
Inainte de a invia trebuie sa ne trezim. Si poate ca atunci vom reusi sa facem fata sacrificiilor necesare. Si astfel, intr-o zi, vom putea spune despre România ceea ce la noapte vom spune despre Iisus:
Hristos a inviat!
