Bruxellesul a fost vizitat, timp de doua zile, de premierul Tariceanu. România este in grafic, clauza de salvgardare nu va fi activata, nu o sa avem surprize. La 13 aprilie, Parlamentul European ne va da cele 367 de voturi, cite avem nevoie, ca sa trecem hopul.
Cei care se opun si ne privesc cu ochi sceptici din diferite motive sint o minoritate. Citeva voci la crestin-democrati, alte voci la socialisti. Pentru Bulgaria nu vor fi prea multe discutii. Bulgaria e de mult in carti, favorita Bruxellesului, in comparatie cu România, ruda saraca. Discutii despre politica si performantele Bucurestiului vor fi destule. Vom avea emotii, votul va fi mai strins decit la alte tari. Dar in final vom trece hopul. Vom avea un vot pozitiv. E adevarat, România nu pare pregatita, in ochii unora, sa fie membra a UE. Parlamentul European va introduce o noua formula, prin care sa fim monitorizati si prin care acelasi parlament isi asuma un rol mai activ in procesul care se va derula de la 25 aprilie 2005 la 1 ianuarie 2007. Daca ne da prin cap cine stie cum – românul e plin de imaginatie si cu multe hachite – sa renuntam la reforma, o data semnat tratatul de aderare, cum obisnuim. Atunci s-ar putea sa ne trezim trimisi in orizontul de timp 2008-2012.
Tariceanu a incercat sa ia temperatura viitorilor votanti. Cine in ce ape se scalda, cine e cu noi si cine impotriva noastra. Pina acum, situatia sta bine. De altfel, in decembrie, cind am incheiat negocierile, am primit 420 de voturi. Chiar daca au mai aparut citiva suparati, sa speram ca ei nu depasesc un anumit numar, care sa ne scada sub 367. E un calcul statistic, simplu, dar sanatos. Guvernul este intr-o cursa contracronometru. Trebuie pina la sfirsitul lunii martie, adica pina miine, sa predea strategia anticoruptie. Simbata, guvernul a decis asupra ei, planurile ministrului justitiei au fost aprobate. Tariceanu a iesit la rampa intr- o emisiune, joi seara, si apoi intr-o conferinta de presa, si a oferit sprijinul guvernului sau campaniei pe care o duce Monica Macovei, pentru reformarea justitiei. Miine, Basescu va prezida pentru prima data sedinta guvernului, care dezbate exact aceasta chestiune. Asta vrea sa insemne ca autoritatile române vor sa transmita un semnal puternic ca sint preocupate de fenomenul coruptiei, de reforma justitiei, de afacerile interne, de reforma administratiei etc. Cum la 1 aprilie da peste români un val de scumpiri, e bine sa existe si alt mesaj dincolo de sperietura pe care buzunarul fiecaruia o trage. Pina la sfirsitul anului, promite Tariceanu, standardul de viata va creste, in ciuda acestor scumpiri. Economia se insanatoseste si, asa ajustata, va da un randament mai mare, care se va rasfringe in nivelul de trai.… E de vazut daca lucrurile se vor intimpla asa. Lumea e sceptica la un asemenea discurs pe care il aude de o jumatate de secol. Au fost pe rind citeva generatii de sacrificiu, carora li s-a promis ca, dupa ce va fi mai rau, va fi mai bine. S-a strins cureaua, dar lucrurile rareori au mers mai bine. Pe final am avut 22 decembrie 1989, iar din 1990, citeva rasturnari de putere prin alegeri libere, cind populatia nemultumita de ce i se intimpla a votat cu opozitia.
Guvernul pare hotarit sa ia masurile cele mai dure. Ma intreb pina unde va merge aceasta determinare, cind sondajele – dupa ce lumea va resimti pierderile de pe urma scumpirilor- il vor trimite in jos. Orice politician vrea sa cistige, sa ramina la putere, si, in fata unei pierderi de popularitate, da inapoi. Chiar daca masurile sint absolut necesare, el prefera sa lase biciul si sa ofere bomboana. Chiar daca mai tirziu pretul va fi si mai mare. Exista „generatii de sacrificiu“, dar acest guvern nu este cumva el insusi de sacrificiu? Are misiunea sa ia toate masurile dureroase, la inceput de mandat, in primul an, si apoi i se va pregati o inlocuire terapeutica, sa zicem, cu un alt guvern condus de Theodor Stolojan sau altcineva? Greu de stiut, desi practic. Deocamdata avem de trecut pragul din 13 aprilie, apoi vom vedea cum vor evolua lucrurile.
