Muraturi si parlamentari

Toamna se pun muraturi… Toamna asta se pun si parlamentari. Muraturile sint sigur ca vor fi bune!

A inceput sa se auda zanganitul sabiilor!

Stau si ma-ntreb si eu ca prostu’ (corect!); de ce s-or omori astia pentru putere? Cei care sint deja la putere ar trebui sa se bucure daca vor pierde alegerile. Vor avea timp suficient sa se odihneasca; nu vor mai umbla ca zabaucii pe coclauri sa impuste ursi in coaste si ministri in coa…, asta, in testicule. Cred totusi ca n-ar vrea sa piarda alegerile caci se tem ca vine Basescu sa le numere ouale. Si, slava Domnului, au atitea!

Pe cei din opozitie, zau daca ii inteleg. Sa te zbati sa obtii conducerea unei tari aflate in pragul falimentului e cel putin o dovada de masochism daca nu o manifestare a vocatiei sinuciderii.

Pina una-alta, cele doua parti se intrec in promisiuni; teama noastra este ca ne va fi atit de bine incit nu vom putea suporta! Liderii celor doua tabere s-au protapit ca niste negustori in fata pravaliilor, cautind sa atraga musterii. „Ia cirnatul, neamule!“, „Cirnatul meu e mai gros!“, „Al meu e mai lung!“ Totusi, ar trebui ceva nou, mai frapant, in afara uzatelor compensatii, indexari, recorelarea pensiilor sau tichete CFR comestibile. In special pentru pensionari, categoria votanta majoritara. Ca de pilda: „Vom asigura fiecarui pensionar sicriul sau personal“. Sau, o alternativa. Ca de exemplu: „Vom asigura gratuit fiecarui pensionar, la alegere, cinci pastile de Viagra sau o operatie gratuita la doctorul Ciomu“. Viagra poate fi utilizata in felul urmator: cind vine pensia, se presara pe ea o pastila pisata, si se asteapta ca pensia sa se mareasca.

Alianta „Da“ pare foarte activa, dar este interiorizata. Basescu lucreaza la liste, care au ajuns la editia a VII-a revizuita si adaugita.

In schimb, PSD a gasit solutia. Solutia este un detergent numit PUR, care elimina murdaria si scoate petele din cele mai dificile locuri. Cum ar fi, de pilda, imaginea partidului. (Sau cel putin asa spera dinsii.)

Totusi, uneori opozitia poate fi diabolica! Iata, de pilda, a cumparat televiziunile ca sa transmita zilnic imagini cu primul ministru si cu presedintele. Asta ca oamenii sa se sature de ei si sa concluda ca „ni-i baga acuma pe git ca dupa alegeri n-o sa-i mai vedem!“

Opozitia a cumparat si manifestantii de la Montreal; dar, spre cinstea lor, televiziunile noastre au fost echidistante si n-au transmis imagini in direct. Imaginati-va, ar fi iesit un cvartet mai ceva ca acela din Rigoletto. Ceva de genul asta. Manifestantii: „Iliescu, te iubim, ca ca tine nu gasim!“ Iliescu: „Cretinilor!“ Theodorescu: „Nespalatilor“. Tudor Gheorghe, cintind si aratind catre cei doi: „Acolo este tara mea!“ Si presa s-a dovedit a fi impartiala, nepublicind nici articolele negative aparute in ziarele canadiene, nici nenumaratele mesaje negative ale romanilor din Canada. Din moment ce opozitia n-a fost injurata si deci n-ar fi fost motive sa fie mentionata, a prezenta informatii numai despre putere ar fi fost nedemocratic.

O fi opozitia diabolica, dar ceilalti e mai subtili. Ce vreti, au scoala!

Motivul principal de critica a actualei puteri il constituie coruptia.

Dar iata ca a aparut la televizor un serial cu caracter istoric, din care reiese ca la noi coruptia e de cind lumea. Acum nu e mai nimic fata de ce era pe vremea lui Cuza. Si dupa el. Deci, coruptia la noi este o fatalitate mioritica genetica si n-are rost sa criticam actuala putere; care e complet straina de fenomenul coruptiei. (Cred ca daca l-am consulta pe domnul Liber Cugetatoru ne-ar spune ca primul corupt a fost Dumnezeu care, prin omul de afaceri Sarpe, a procurat mere de la SRL-Iadul, care nu avea licenta pentru activitati pomicole. Mai mult, Sarpe a devalizat Banca Internationala a Religiilor si a cerut restituirea TVA-ului. Ca si in cazul PSD-ului, vina a cazut pe niste nevinovati, numitii Adam si Eva. Care au fost sanctionati si trimisi la munca de jos.)

Tot in serialul mentionat se afirma in nenumarate rinduri ca romanii nu stiu sa gestioneze drepturile democratice. Ca democratia mai mult le dauneaza decit le foloseste. De aceea, unele lucruri ar trebui adaptate. Ca, de pilda, libertatea presei, probabil, zic eu. Lucru confirmat recent de unii parlamentari ai puterii, care propuneau sa li se puna pumnul in gura acelor ziaristi care au prostul obicei de a deschide gura din cind in cind.

Si, pentru argumentare suplimentara, intr-o alta emisiune, un ministru specialist, printre altele, in nespalati canadieni de origine romana, aducea elogii dictaturii lui Carol al II-lea, apreciind sprijinul dat de acesta dezvoltarii culturii, sprijin care ar diminua oarecum gravitatea masurilor de restringere a drepturilor cetatenesti si a libertatii de exprimare. Parca am mai auzit eu la altcineva teoria asta a „despotului luminat“, teorie care, chiar daca vine de la Leibniz si Pitagora, are o caracteristica romaneasca distincta; caci „lumina vine de la rasarit“, nu-i asa?

Oricum, eu voi pune muraturi in toamna asta. Am si pregatit doua borcane; pe unul am scris „puterea“, pe celalalt „opozitia“. Sint sigur insa ca dupa ce vor fi gata nu voi sesiza nici o deosebire intre ele. Dupa cum sint sigur ca si in noul parlament, ca si in precedentele, se vor gasi destule muraturi.

Caci am incredere in poporul nostru; care va sti si de data asta ca, dintre diversele posibilitati, s-o aleaga pe cea mai proasta. Ca sa poata constata apoi ca sperantele lui s-au dus pe apa simbetei, mai draga!