Masina de tocat

Abia pornita la drum, „Masina de tocat“ a reusit deja sa nemultumeasca foarte multa lume. Mai ales personaje influente, care se cred indreptatite sa ceara interzicerea emisiunii. E un semn clar de succes. Mai multi senatori, ministri, acum secretarul general al PSD, in persoana, s-au repezit cu interventii pe colo, pe colo, inclusiv la primul-ministru, sa fie scoasa emisiunea. Ei isi imagineaza, in naivitatea lor, ca, daca au cistigat alegerile, au primit drept bonus si televiziunea publica. Ei gestioneaza banul public, ei au dreptul sa spuna cine intra intr-o emisiune, cum e tratat etc. De unde furia lor, ca pe televiziunea publica se intimpla si ceva decent, echilibrat, in care Domniile lor nu sint neaparat imparati. Sint suparati ca nu li se ridica statui asa cum s-au obisnuit si cum se asteapta.

Nu trebuie sa va asteptati ca ceilalti concurenti, Opozitia, sint mai fericiti. Si radicalii anti-PSD s-au suparat. Care intelectual, care prieten, care politician ori jurnalist imi fac reprosuri la gazeta, la telefon, in particular. Ei se pling ca as fi prea politicos, ca nu ma reped in gitul invitatilor mei din guvern, ca ii tratez prea curtenitor. Un cotidian bucurestean, cu pretentii de anti-PSD, m-a executat scurt scriind negru pe alb, cu poza si supratitluri, ca as fi spalat un monstru. Sarmanul ministru tocmai parasise studiourile „Masinii de tocat“ tunind si fulgerind, cerindu-mi capul. Sa te tii telefoane, plingeri peste tot unde cineva putea sa ma dea afara. Deci ministrul e suparat ca l-am tratat prost si cere sa fiu dat afara. Pentru aceeasi emisiune, un ziar de opozitie mi-a cerut si el capul, pentru delictul ca as fi fost prea galant. E clar pentru mine ca s-a incins tare de tot tarita. Judecatile oamenilor nu mai au legatura cu realitatea, fiecare se lasa condus de interese. Atit.

Televiziunea este o astfel de zona de maxim interes. Cine pune mina pe ea poate spera, la anul, sa joace un rol important. Asa ca se ascut sabii, se ung armele, se fac exercitii. Ultimul este unul de intimidare executat cu gratie de Dan Matei Agathon. Ideea este ca daca pui tunurile pe cineva, in cazul in speta subsemnatul, el trebuie sa „faca ciocul mic“. Cu riscul de a fi dat afara, daca nu intelege cum sta treaba. Iesirea din decor a lui Agathon a mai fost si o operatie de spalare. Agathon a cerut demisia directorului TVR. A fost o cerere aiurea in tramvai, in care nici el nu crede. A fost doar praf in ochii presei. Sa nu mai zica jurnalistii ca TVR e sub mina guvernului si a PSD. Din pacate, este. O arata toate analizele internationale pe care le avem la indemina. Este lucrul pe care il spun jurnalistii de trei ani incoace insistent. Avem prea multe probe. Atacul dat de Agathon vrea sa schimbe impresia asta jenanta. Credibilitatea TVR pe stiri, talk-show-uri este redusa. Ii va lua ani buni sa corecteze aceasta situatie. Nu as face neaparat o vina PSD/guvern. Ei fac ce ii lasa legea. Avem o lege proasta. Ea prevede negru pe alb ca partidul care cistiga alegerile primeste in dar si sefia televiziunii. Legea e data de administratia Constantinescu. Liderii de atunci si-au dat o lege plecind de la premisa ca tot ei vor cistiga in 2000 alegerile. Interesele Opozitiei nu erau deloc protejate. In 1996, cind CDR a preluat friiele, Opozitia a fost practic scoasa de pe ecranul televiziunii publice. S-a creat un precedent periculos. Intre timp, a iesit legea, dar ea a consfintit aceste practici. In loc ca televiziunea publica sa devina independenta si depolitizata, ea a devenit si mai depedenta si mai politizata.

Cam asa stau lucrurile acum. E clar, „Masina de tocat“ nu va avea o viata lunga. Cine trebuie va lua masurile ca dupa Anul Nou emisiunea sa dispara din grila. Aparitia acestei emisiuni pe TVR 1 a fost un exercitiu de toleranta. Pierdut, se pare. Pentru alegeri e nevoie de o televiziune in genunchi, care executa docila ordinele. Vin alegerile, dragi tovarasi!