Joc de biliard

Am publicat, nu prea demult, in Gazeta de Sud un editorial unde spuneam ca nu e imposibil sa fim chemati la urne mai devreme de 2004. Revin azi asupra acestei „posibilitati“, cum o numeste cel care a lansat ideea alegerilor anticipate, si anume Adrian Nastase, deoarece ipoteza a starnit oarece valva pe scena politica. A provocat, chiar, o evidenta nervozitate la Cotroceni, unde presedintele Iliescu a respins-o, zicand sec, de data aceasta: „Un fleac“. Semn ca armonia dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria trece printr-o perioada dificila din cauza unor interese nu tocmai identice. Reactia partidelor a fost previzibila si ea. Liberalii si democratii, ingrijorati ca nu vor avea suficient timp sa-si rezolve problemele, au spus: „Nu“. Doar PRM, care se teme, probabil, de o scurgere lenta a capitalului sau electoral, a zis: „Da“.

Motivele pentru care Adrian Nastase si apropiatii sai, din Soseaua Kiseleff si de la guvern, ar vrea sa devanseze alegerile sunt un fel de „secret al lui Polichinelle“. Le banuim toti. Argumentul de suprafata ar tine de interesul national. Cine ar castiga mandatul in 2003 ar acoperi exact perioada in care va fi gestionata aderarea la Uniunea Europeana, prevazuta pentru 2007. Argument nu lipsit de greutate la prima vedere. Mie, insa, el imi pare, mai degraba, bine gasit decat real. In primul rand, nu-i exclus sa intervina modificari in calendarul integrarii. Apoi, un mandat care ar incepe in 2004, cand e sorocul legal al alegerilor, ar avea in fata suficient timp pentru a netezi ce mai e de netezit intre Bucuresti si Bruxelles. Incat pot presupune ca, dincolo de „interesul national“, exista alte interese care l-au determinat pe Adrian Nastase sa revina asupra unei „posibilitati“ ce parea ingropata dupa reactia negativa, categorica, a presedintelui Iliescu, omul-cheie in indeplinirea conditiilor cerute de Constitutie pentru devansarea alegerilor.

S-au facut multe speculatii in privinta acestor interese. Toate pornesc de la premisa ca si la sediul celor „trei trandafiri“ din Soseaua Kiseleff, si la Palatul Victoria se fac calcule febrile pentru perioada de dupa summit-ul de la Praga. E de asteptat ca euforia prilejuita de invitatia de a adera la NATO se va topi inainte de topirea zapezilor din iarna viitoare. Si, o data pornite la vale procentele din sondaje, nu se stie cum vor putea fi oprite. La termenul legal al consultarii urnelor, in 2004, PSD s-ar putea trezi in situatia de a pierde puterea. Aducerea alegerilor, din 2004, in 2003 ar feri PSD de acest risc, asigurandu-i inca patru ani de guvernare, cu beneficiile aferente. Ea ar surprinde Opozitia bajbaind inca si, mai ales, ar preveni formarea unui, eventual, duet Basescu-Stolojan, care ar putea acoperi marsul prea triumfalist cantat de corurile reunite din PSD. Pe deasupra, cum zic multi, l-ar scoate din cursa pe Ion Iliescu. Trebuind sa-si duca mandatul pana in 2004 si fiind obligat de Constitutie sa stea in afara baletului electoral, el ar fi simplu martor, sperand, cel mult, un fotoliu muzeal de senator de drept, ca fost sef de stat.

Partea slaba a acestui joc de biliard este, insa, tocmai aceasta: Ion Iliescu are motive personale sa arunce in gradina Palatului Cotroceni „cartoful fierbinte“ scos, probabil, din „cuptoarele Dancu“, socotindu-l, din punctul sau de vedere, un fruct otravit. E greu de crezut ca Ion Iliescu va accepta, resemnat, o ipoteza care nu-i lasa decat amintiri. Si, conform Constitutiei actuale, exista foarte mici sanse sa se poata trece peste vointa presedintelui in devansarea alegerilor. Adrian Nastase si sfatuitorii sai stiu si ei asta, ceea ce explica de ce se vorbeste de o „simpla posibilitate“, nu de o decizie luata de PSD.

Banuiesc ca la aceasta ora sfetnicii de la Palatul Victoria studiaza in ce fel ar putea fi contracarata opozitia Cotrocenilor. Numai ca si la Cotroceni, probabil, se studiaza contrastrategii. Incat ipoteza alegerilor anticipate ramane mai departe o „ipoteza de lucru“.