„Despre tensiuni vorbesc cei care se afla in afara jocului“

– Va rog sa incepem prin a face o caracterizare generala a stadiului relatiilor din acest moment dintre tara noastra si Uniunea Europeana.

– Aprecierea este foarte buna. Este o relatie de continuitate, este o relatie de real parteneriat si, alaturi de toate acestea, este si o relatie amicala la nivelul contactelor personale si la nivelul de lucru. Chiar daca au existat unele mici accidente pe parcurs, eu cred ca, foarte rapid, putem sa tragem o concluzie si sa descriem cu precizie aceasta relatie: fara a face prea multe comentarii, trebuie sa precizez ca procesul de modernizare din Romania se desfasoara nu „in paralel“, ci „in simbioza“ cu procesul de negociere pentru intrarea Romaniei in Uniunea Europeana.

– Asa cum reiese din cele mai recente statistici europene, marele argument al Romaniei ultimilor doi ani este relansarea spectaculoasa a economiei, gradul de crestere al PIB fiind al treilea ca marime in tarile candidate. Dar, in paralel, aproape simultan cu publicarea, saptamina trecuta, la Bruxelles, a datelor optimiste privind redresarea economica a Romaniei, dvs. personal ati prezentat un Plan national de lupta impotriva saraciei si excluziunii sociale, ceea ce inseamna, implicit, recunoasterea faptului ca, in Romania, acest fenomen al saraciei este o componenta majora a realitatii sociale. Cum se impaca seturile de date despre care am amintit?

– Procesul de negociere reprezinta un proces orientat spre viitor, dar pornind de la o realitate bazata pe un anumit nivel economic si social al Romaniei. Nu numai in Romania exista saracie si, de altfel, asemenea Planuri de incluziune sociala au existat in toate tarile europene. Este normal ca in Romania in mod special preocuparea sa fie mai mare, din cauza polarizarii sociale mai puternice din ultimii ani produse de perioada de tranzitie caracterizata prin forme de capitalism salbatic. In plus, nivelul salariului mediu din Romania, nivelul pensiei sint citeva dintre elementele foarte serioase care necesita eforturi din partea statului, producind astfel de programe, planuri si apoi actiune directa pentru a marca solidaritatea sociala.

– Cind estimati ca aceste actiuni de solidaritate sociala vor incepe sa aiba efecte sensibile la nivelul vietii de fiecare zi a omului din Romania?

– Programele sociale nu pot fi concepute decit in legatura directa cu nivelul performantei economice dintr-o anumita perioada. Se discuta mult despre controlul averilor in Romania. Este absolut corect. Dar primul lucru pe care trebuie sa-l facem acum este sa realizam un audit al averii societatii. Si vom vedea ca un asemenea audit va demonstra ca, in perioada 1996-2000, din averea societatii

s-au pierdut patru miliarde de dolari din cauza unei scaderi cu peste 12%! In doi ani, intre 2000 si 2002, datorita unei cresteri de aproape 10%, noi am adus inapoi aproximativ patru miliarde de dolari in averea societatii… Continuind cresterea economica, vom aduce si mai multi bani la averea societatii, iar aceste fonduri vor putea fi folosite pentru realizarea unora dintre programele sociale de lupta impotriva saraciei si in favoarea incluziunii sociale de care aminteam mai devreme. Economia si cresterea economica reprezinta, pina la urma, singurul fundament realist pentru cresterea performantelor si in domeniul programelor sociale.

– Atit la Uniunea Europeana, cit si la NATO, atunci cind s-a vorbit de Romania, s-a evocat si semnalul de stabilitate pe care

l-am trimis intotdeauna, atit la nivelul politicii interne, cit si al celui extern. Ati semnalat insa posibilitatea alegerilor anticipate, lucru care nu este deloc neobisnuit in spatiul politic european, dar, intotdeauna, este semnul unei crize. Majore sau incipiente. In cazul Romaniei, care ar fi explicatia posibila pentru convocarea de alegeri anticipate?

– In Romania, noi am trecut de la un partid unic inainte de 1989, la 200 de partide in 1990. Acum avem, datorita pragului electoral de 5%, cinci partide reprezentate in parlament, dar guvernul este minoritar. In orice tara unde guvernul este minoritar, trebuie acceptata ideea unor alegeri anticipate. Exista si o exceptie, Norvegia, tara a carei Constitutie stipuleaza ca nu pot avea loc alegeri anticipate si atunci se construiesc diverse forme de coalitii parlamentare in ideea de a supravietui chiar si unor crize politice. Dar in toate celelalte tari, atunci cind nu mai exista o majoritate parlamentara care sa sprijine o anumita politica, fara indoiala ca este nevoie de alegeri anticipate. Insa, atunci cind am vorbit de alegeri anticipate, am facut-o la modul teoretic, pentru ca, deocamdata, nimic nu ne indeamna sa credem ca sprijinul parlamentar de care se bucura guvernul in cele doua Camere va fi pierdut. Dimpotriva, eu cred ca el se va intari in perioada care urmeaza.

– Privind in continuare acest echilibru de politica externa, domnul Romano Prodi vorbea cu un suris pe buze, un suris de satisfactie si chiar de liniste, despre asigurarile date de dvs. in privinta atitudinii Romaniei in acordul bilateral…

– Domnul Prodi a fost un prieten al Romaniei si trebuie sa ramina. Sigur ca, dintr-un anumit punct de vedere, decizia de a semna un acord cu SUA in problema exceptarii americanilor pentru aplicarea prevederilor Statutului Curtii Penale Internationale i-a provocat o anumita suparare atit in calitatea sa de presedinte al Comisiei Europene, dar si ca persoana particulara pentru ca dinsul a sprijinit in permanenta Romania in eforturile sale din ultimii ani. Deci, este de inteles reactia presedintelui Prodi, el s-a legat, de altfel, si de anumite declaratii ale unor parlamentari europeni care, la fel, au marcat aceste lucruri. Cred insa ca, in mare masura, a fost vorba si de lipsa reala de comunicare, ca sa nu spun ca sistemul de consultari inca nu functioneaza foarte bine intre noi… Pe de alta parte, eu cred ca nu trebuie sa dramatizam acest acord pentru ca, in definitiv, totusi nu am semnat un acord cu Irakul! Acordul a fost semnat cu o tara care a fost, este si va ramine in continuare aliatul major al Europei! In cele din urma, acest acord va fi absorbit intr-o solutie globala, care, cu siguranta, va fi gasita in curind. Prin vizita mea la Bruxelles, eu am dorit sa marchez faptul ca dorim sa avem in continuare o cooperare foarte strinsa si amicala cu Uniunea Europeana. In acest context, si pe mine m-a bucurat foarte mult acel zimbet pe care l-ati semnalat al lui Romano Prodi, ceea ce este un semn care dovedeste ca, acum, ne putem concentra in mod exclusiv asupra problemelor pe care le avem de rezolvat pe viitor.

– De la un zimbet, sa trecem la o zona de posibila tensiune: ma refer la interviul pe care doamna Emma Nicholson mi l-a acordat in urma cu citeva zile, interviu in care Domnia sa afirma ca au existat presiuni puternice asupra guvernului de la Bucuresti, din partea SUA, privind reluarea adoptiilor de copii, si ca aceasta s-a pus in paralel cu sprijinul SUA pentru candidatura Romaniei la NATO. Cum comentati aceste afirmatii?

– Presiuni asupra noastra nu au venit doar din partea americanilor, au venit si din partea europenilor. Nu e vorba de presiuni politice ca atare, nu e vorba de guverne care ne-au amenintat cu diverse lucruri, insa anumiti parlamentari, sesizati de alegatori din circumscriptiile respective si care doreau sa finalizeze o procedura de adoptii internationala, sigur ca ne-au scris, iar noi le-am raspuns si le-am explicat care este situatia… Repet, nici in aceasta chestiune nu cred ca trebuie sa luam lucrurile foarte dramatic. Am convingerea ca, pina acum, am aratat foarte clar ca, inainte de toate, vrem sa eliminam coruptia din sistemul de adoptii internationale. In al doilea rind, vrem sa privim aceasta problema ca o responsabilitate la nivelul statului. In al treilea rind, in mod categoric, noi vrem sa aratam ca adoptiile internationale reprezinta doar ultima solutie: de copiii din Romania trebuie sa se ocupe in primul rind romanii. De altfel, incepind de saptamina viitoare, vom lua masuri suplimentare pentru a incuraja adoptiile nationale. In sfirsit, cred ca este important sa realizam un nou cadru legislativ, care sa fie pus in acord cu institutiile internationale si, de asemenea, cadrul institutional trebuie sa permita dupa aceea reluarea adoptiilor internationale. De altfel, am venit la Bruxelles cu setul de proiecte de legi pe care noi le-am lucrat in ultima vreme, i le-am pus pe masa domnului presedinte Prodi si i-am spus: „de acum, mingea este in terenul dumneavoastra“. Asteptam observatiile finale la aceste proiecte si, dupa aceea, vom putea sa le trimitem in parlament, astfel incit sa fim in stare dupa aceea, intr-un cadru legislativ nou, sa reluam adoptiile internationale. Dar si acest lucru se va face, repet, intr-un ritm descrescator, in conditiile in care accentul va fi pus pe solutiile interne pentru copiii care se gasesc in situatii de dificultate.

– Frumos spus: „mingea este in terenul dumneavoastra“. Am mai auzit aceasta fraza in urma cu citeva zile, atunci cind realizam un interviu cu seful OLAF, domnul Bruner, care spunea „iata, acum mingea este in terenul Romaniei, iar Romania trebuie sa ia niste masuri“. Care a fost rezultatul cooperarii pe care ati initiat-o in acest domeniu?

– Trebuie sa ne intelegem: nu exista doar o singura minge care circula in toate organizatiile si in toate tarile, sint foarte multe mingi si sigur ca sint diverse sporturi de echipa, mingea este obiectul cu care se joaca. Faptul ca mingea trece peste fileu de o parte si de alta dovedeste chiar existenta dialogului si a colaborarii noastre. In ceea ce priveste structura OLAF si vizita in Romania a domnului director general Bruner, pe acesta l-am intilnit la Bucuresti, mi s-a parut un om remarcabil si mi s-a parut ca a venit intr-o vizita de contact, pentru a lua legatura cu filiala sa din Romania, Corpul de Control al Primului Ministru. Parea a fi foarte multumit de aceasta relatie profesionala cu domnul Victor Ponta si, deocamdata, au schimbat carti de vizita. Urmeaza ca, in situatia in care vor fi probleme, sa discute despre aspectele pe care ar trebui sa le solutioneze.

– S-a vorbit foarte mult in diversele medii politice din Bruxelles despre un presupus dublu conflict care genereaza tensiuni in viata politica romaneasca. In primul rind, un posibil conflict intre dvs. si presedintele Iliescu, in al doilea rind, un conflict surd, dar extrem de dur, in interiorul PSD, intre aripa tinara si veteranii partidului, intre conservatori si reformisti. Puteti comenta acest dublu tip de informatii care se vehiculeaza extrem de mult?

– Este foarte simplu sa va raspund dumneavoastra, pentru ca imi aduc aminte ca erati purtatorul de cuvint al unui guvern care era, de asemenea, banuit, la inceputul anilor 1990, ca se lupta cu conservatorii, cu „dragonii“, cu „brontozaurii“… In societatea romaneasca, in perioada de tranzitie, ne-am obisnuit sa ne impartim in buni si rai, sa vedem lumea doar in termeni perfect opusi: hotii si vardistii, reformistii si conservatorii, comunistii si anticomunistii, securistii si antisecuristii… Aceasta este o tentatie fireasca in perioadele de reconstructie ale societatii si cred ca totul este sa privim lucrurile cu o anumita detasare. De 12 ani aud ca sint in conflict permanent cu presedintele Iliescu si, in fapt, eu lucrez foarte bine cu domnnul presedinte. Sigur, uneori putem sa avem optiuni diferite, dar cel mai adesea avem idei comune. Iata, ieri i-am trimis o scrisoare domnului Schroeder sa-l felicit, dinsul i-a dat un telefon si

l-a felicitat. Deci, lucrurile sint absolut minunate, ele functioneaza foarte bine si de asta nu inteleg de ce toata aceasta tentatie de a construi conflicte…

– …de unde si intrebarea…

– …probabil ca sint foarte multi cei care nu inteleg de ce dupa doi ani PSD-ul ramine in continuare in sondajele de opinie intre 45-50 de procente. Sint foarte multi care nu inteleg ca pina la urma credibilitatea presedintelui Iliescu si forta sa se bazeaza tocmai pe succesul guvernarii, pentru ca intr-o tara in care lucrurile merg foarte rau, toate institutiile statului au dificultati. Daca guvernul merge bine, daca celelalte institutii ale statului merg bine, atunci sigur ca si presedintia are un statut mai bun. De altfel, veti vedea, si acesta este un lucru absolut firesc in toate tarile: atunci cind exista un succes, el se datoreaza tuturor autoritatilor statului, dar cind exista un insucces sau o problema se datoreaza guvernului. Este ceva care mi se pare, de asemenea, absolut normal intr-o societate democratica asa cum este Romania. In ceea ce priveste partidul, de obicei vorbesc despre tensiuni cei care sint in afara partidului. In vara aceasta am avut intilniri in toate zonele tarii, m-am intilnit cu toate organizatiile, sint in contact permanent cu ei, avem intilniri la nivelul conducerii partidului in fiecare zi de luni. Eu nu am observat aceste lucruri. Totusi, am un fler destul de bun, un instinct destul de bun, de aceea cred ca este vorba mai degraba de ceea ce englezii numesc „wishfull thinking“.