Reactorul numărul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobâl a explodat în timpul unui test tehnic, pe 26 aprilie 1986. În urma accidentului, radiațiile emise au fost de 400 de ori mai mari decât cele eliberate de bomba atomică căzută la Hiroshima (Japonia) în 1945. Explozia de la Cernobâl este considerată cel mai cumplit accident nuclear din istorie.

Lucrările de decontaminare au început imediat după accident. În jurul zonei a fost creată o zonă de excludere, iar mai mult de 350.000 de persoane au fost evacuate din oraș. Nu s-au mai întors niciodată, iar restricțiile severe sunt încă în vigoare astăzi. Accidentul a avut un impact major asupra populației umane. Deși nu există cifre clare, numărul victimelor a fost uriaș. Impactul inițial asupra mediului a fost, de asemenea, important. Una dintre zonele puternic afectate de radiații a fost pădurea de pin din apropierea centralei, cunoscută atunci ca „Pădurea Roșie“. Pădurea a fost radiată puternic. Pinii au murit pe loc și toate frunzele au devenit roșii. De asemenea, puține animale au supraviețuit. Experții credeau că zona ar putea fi lipsită de viață multe secole de acum încolo.
Dar astăzi, la 33 de ani după accident, zona de excludere de la Cernobâl este locuită de urși bruni, bizoni, lupi, râși, cai Przewalski și peste 200 de specii de păsări, alături de numeroase alte animale. În martie 2019, majoritatea grupurilor principale de cercetare care studiază mediul sălbatic din Cernobâl s-au întâlnit la Portsmouth, în Anglia. Aproximativ 30 de cercetători din Regatul Unit, Irlanda, Franța, Belgia, Norvegia, Spania și Ucraina au prezentat rezultatele activității lor.
Potrivit experților, în prezent, această zonă găzduiește o mare biodiversitate. În plus, aceştia au confirmat lipsa generală a efectelor negative majore ale nivelurilor actuale de radiații asupra populațiilor de animale și plante care trăiesc în Cernobâl. Oamenii de știință au montat camere de detecție a mișcării, timp de mai mulți ani, în diferite locuri ale zonei de excludere. În imaginile surprinse de aceste camere se observă prezența faunei, de la mic la mare. Au reapărut urșii bruni și bizonul european și a crescut numărul lupilor.
La Cernobâl, natura îşi reintră în drepturi. Fauna şi flora se dezvoltă în zona contaminată. În ultimii 30 de ani, locul s-a transformat radical. Zona pustiită de calamitatea nucleară este astăzi ocupată de elani, căprioare, cerbi, mistreţi și, mai ales, lupi. Se pare că numărul lupilor este de șapte ori mai mare în zona afectată decât în rezervaţii. Restul animalelor numără populaţii aproape egale cu cele care trăiesc în rezervaţiile naturale necontaminate din ţară. Unele specii de păsări par să se adapteze, la fel și amfibienii.
Studiile au detectat, de asemenea, unele efecte negative ale radiațiilor la nivel individual. De exemplu, unele insecte par a avea o durată de viață mai scurtă și sunt mai afectate de paraziți în zone cu radiații înalte. Unele păsări au, de asemenea, niveluri mai ridicate de albinism, precum și probleme fiziologice și genetice. Broaștele sunt mai închise la culoare. Dar aceste efecte nu par a afecta populația sălbatică din zonă.
Absența generală a efectelor negative ale radiațiilor asupra faunei de la Cernobâl poate fi o consecință a mai multor factori. În primul rând, animalele sălbatice ar putea fi mult mai rezistente la radiații decât se credea anterior. O altă posibilitate ar fi că unele organisme se adaptează ca să facă față radiațiilor și să trăiască fără probleme în interiorul acestei zone. În plus, absența oamenilor în interiorul zonei de excludere ar putea fi în favoarea multor specii – mamifere mari, în special. Acest lucru sugerează că activitățile umane afectează mai mult viața sălbatică pe termen mediu decât un accident nuclear.

Beatrice Spătaru
Este ceea ce a ascultat, a văzut, a simţit şi a gândit, fascinată în aceeaşi măsură de culoare, sunet şi cuvânt. E fericită că are puterea să aprecieze frumosul oriunde s-ar ascunde acesta. Gazeta de Sud este pentru ea o echipă fantastică ce o impulsionează să vină cu idei frumoase şi creative.