Cercetătorii încearcă să înțeleagă mai bine povestirile scrise în Biblie, iar arheologii văd unele părți ale Bibliei ca pe niște vagi înregistrări istorice. Cu toate acestea, nu exista nici o modalitate de a verifica (fără a găsi artefacte reale) ce este adevăr și ce este ficțiune.
Dacă cea mai importanta descoperire a unor documente biblice au fost, fără îndoială, Manuscrisele de la Marea Moartă, alte obiecte biblice par că nu vor fi descoperite niciodată. Și asta, poate, pentru că e greu să descoperi fizic ceea ce în Biblie sunt uneori doar povești și metafore.
Conform Bibliei ebraice, Dumnezeu a poruncit ca Moise sa le spună copiilor lui Israel să construiască Chivotul legământului în care să păstreze tablete inscripționate cu Cele Zece Porunci. Conform textelor biblice, Chivotul era făcut din lemn de salcâm, acoperit cu aur.
În urmă cu aproximativ 3.000 de ani, în timpul domniei regelui Solomon, primul templu, cel mai sfânt loc în iudaism, a fost construit la Ierusalim. Chivotul legământului a fost păstrat în templu până în 587 i.e.n., când babilonienii au cucerit Ierusalimul, distrugând mare parte din oraș, inclusiv templul. Nu este clar ce s-a întâmplat cu Chivotul după aceea, deși unele povești spun că a fost ascuns înainte ca babilonienii să ajungă la templu, iar o legendă susține că Chivotul „nu se va arăta decât în ziua venirii lui Mesia, fiul lui David”.
O altă legendă propune că Chivotul a fost dus în Etiopia, unde s-ar afla și acum, în Biserica Fecioarei Maria a Sionului. Un cărturar numit Edward Ullendorff a susținut că a reușit să vadă Chivotul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și că de fapt nu este cel original. Oricum, orice s-a întâmplat cu originalul, dacă a existat vreodată, e foarte puțin probabil ca el să fie redescoperit.
Pentru că oamenii deveniseră prea răi, o poveste pomenită în Biblie spune că Dumnezeu a trimis Potopul. Dumnezeu i-a spus ceea ce va urma doar unui singur om, pe nume Noe, pe care l-a considerat drept și cinstit, și pe care l-a sfătuit să construiască o corabie masivă din lemn de chiparos în care să se adăpostească el, soția și copiii lor, împreună cu perechi, masculi și femele ale fiecărei specii de animale existente pe Pământ. Asta pentru ca lumea să poată fi repopulată după Potopul nimicitor.
Ingenioasa planificare divină a fost realizată de Noe și, conform Bibliei, Pământul a fost inundat timp de 150 de zile, omorând toate ființele, oameni și animale rămase pe uscat. Când apele s-au retras, Arca ajunsese pe „munții din Ararat” unde a și rămas, spune Biblia Ebraică.
Acum, dacă Muntele Ararat este cel din estul Turciei, în zona în care se intersectează granițele Turciei, Armeniei și Iranului, nu este foarte sigur că acesta este „munții lui Ararat” la care face referire Biblia ebraică. Exploratorii au căutat Arca lui Noe de-a lungul secolelor, s-au făcut o grămadă de presupuneri, dar ea nu a fost găsită niciodată și probabil nici nu va fi vreodată descoperită. Pentru simplu fapt că este vorba despre o poveste mitică, o parabolă, care n-a avut niciodată un corespondent în realitate.
