Schizofrenia este o afectiune psihica severa prin impactul pe care il poate avea asupra functionarii persoanei respective si prin evolutia indelungata, potrivit realitatea.
De remarcat insa ca exista un procent semnificativ de persoane cu aceasta tulburare care au o evolutie buna, in conditiile in care respecta indicatiile terapeutice.
Fiind o afectiune cronica, exista perioade de recadere, de acutizare a simptomatologiei, cand se poate impune internarea, precum si perioade de remisiune, in care persoanele pot trai normal in familie si societate.
Cum apare, cum se manifesta schizofrenia?
Raspandirea este cam de 1% in populatie, relativ uniforma pe tot globul. Debutul acestei afectiuni are loc cel mai frecvent intre 20 si 30 de ani, insa se poate intalni si la persoane intre 15 si 45 de ani.
La barbati, debutul poate fi mai timpuriu, in medie cu cinci ani, comparativ cu femeile. Factorii socio-economici sunt o cauza sau un efect al bolii?
Persoanele care sufera de schizofrenie sunt primele care risca sa ajunga somere, fara locuinta etc, deci sa fie marginalizate.
Deci declinul socio-economic este o consecinta a bolii. Exista studii care sugereaza ca mediul urban si emigrarea sunt factori care ar favoriza aparitia schizofreniei la persoane vulnerabile (de exemplu , cei care au parinti cu schizofrenie).
In acest caz, putem spune ca anumiti factori exteriori pot grabi aparitia afectiunii, conform unica.ro.
Desi cauzele certe ale bolii nu se cunosc, factorii cei mai importanti care o provoaca sunt genetici (rude cu schizofrenie) si biologici (modificari biochimice la nivel cerebral).
La acestia se adauga si factori psihosociali, dupa cum am mentionat anterior.
De cate tipuri este schizofrenia?
Sunt descrise mai multe tipuri, in functie de simptomele care predomina. Subtipul cel mai frecvent este cel de schizofrenie paranoida, in care persoana respectiva se simte urmarita, amenintata, persecutata si, in consecinta, devine tensionata, irascibila si suspicioasa fata de toti cei din jur.
Apare schizofrenia si la copii?
La copii, este extrem de rar intalnita. Simptomele sunt similare cu cele ale persoanelor tinere.
Daca pacientii au o evolutie buna, respecta indicatiile terapeutice si au suportul familiei, isi continua studiile si duc o viata normal, putand termina o faclutate si construi o cariera. Exista insa si cazuri in care bolnavii respectivi sunt nevoiti sa-si intrerupa studiile.
Ce ar trebui sa stie si ce poate face un bolnav care este diagnosticat cu schizofrenie? Pot locui singuri, au nevoie de asistenta si monitorizare permanente etc.?
Schizofrenia este o afectiune cronica – o putem compara cu diabetul sau hipertensiunea arteriala – iar tratamentul este si el permanent. Pacientii au perioade de acutizare si de remisiune.
In perioadele de acutizare a simptomelor, este nevoie desigur de ajutor medical (consultatie) si de multe ori si de spitalizare intr-o sectie de psihiatrie.
In perioadele de remisiune, persoanele cu schizofrenie pot duce o viata normala.
In functie de calitatea remisiunii, ei pot desigur sa locuiasca singuri si sa fie autonomi. Exista si persoane a caror remisiune este partiala, acestia avand nevoie de sustinerea familiei.
Cum il poate ajuta familia pe schizofrenic?
Educatia familiei este extrem de importanta, intrucat poate avea impact atat asupra evolutiei bolnavului, cat si asupra existentei familiei respective.
Familia trebuie sa fie aliatul medicului si sa incurajeze pacientul sa-si urmeze corect tratamentul. Exista terapii familiale special concepute pentru cei care au rude cu schizofrenie.
Care este evolutia acestei boli?
Simplificat, se poate spune ca o treime dintre persoane au o evolutie buna (au o buna functionare sociala, au putine simptome sau chiar nu prezinta simptome, isi urmeaza tratamentul), o treime au o evolutie mai putin buna, iar o treime au o evolutie proasta (nu pot functiona social, au numeroase recaderi, numeroase spitalizari, nu respecta tratamentul).
Cum se pot reintegra in societate?
Schizofrenia. Doar in cazul celor cu evolutie mai putin favorabila se poate vorbi de reintegrare. De exemplu, dupa o perioada critica urmeaza o perioada mai buna si se pune problema reintegrarii, a functionarii autonome.
In afara de tratamentul medicamentos pe care persoanele cu schizofrenie trebuie sa-l urmeze corect, exista terapii care pot ajuta la reintegrarea pacientilor care au avut perioade indelungate de izolare sau care au necesitat internari lungi.
