Potrivit credinţei populare româneşti, dormitul în ziua de Paşte nu este deloc recomandabil. Se spune că dacă adormi de Paşte, tot anul vei fi somnoros, viermii îţi vor mânca semănăturile, ploaia îţi va strică fânul cosit şi te va prinde pe câmp când mergi la prăşit, scrie diane.ro. Lumânarea de la Înviere este bine să fie păstrată în casă tot anul, fiind indicat să o aprinzi (în faţă icoanei) în caz de boală, cutremur, furtună sau necaz. Lumina acestei lumânări este binecuvântată întrucât ea este foarte aproape de lumina raiului.
În dimineaţă Paştelui este bine să îţi arunci prima privire într-o cofă cu apă ( vas de formă (relativ) cilindrică, confecționat din doage de brad), astfel încât să ai vederea bună în restul anului. Apa, un simbol al purificării trupeşti şi sufleteşti, avea de altfel un rol aparte cu ocazia sărbătorii pascale. Un obicei ritual constă în spălatul cu apă neîncepută conţinând un ou roşu, eventual şi unul alb (aducând sănătate şi rumeneală în obraji), un bănuţ de argint ( simbol al bogăţiei) şi un fir de iarbă verde ( semn al prosperităţii în casă) ori un fir de urzică (pentru a fi aspru şi hotărât în viaţă).
În Transilvania există tradiţia „udatului” cu apă (din fântână) şi mai apoi cu parfum, tot ca un rit de curăţire specific pascal. În Bucovina, fetele se spălau în dimineaţă de Paşte cu apă folosită la curăţatul clopotului, astfel încât să fie frumoase şi căutate de flăcăi în decursul întregului an. În alte regiuni folclorice, înainte de a merge la biserica, se recomandă că fetele şi băieţii să se uite într-o fântână, că să fie la fel de frumoşi că şi apă tot anul. Sarea nu era deloc de bun augur în duminică de Paşte. Oamenii care se atingeau de ea (direct din solniţa), erau condamnaţi să le asude mâinile tot anul. Totodată, pentru a fi ferit de transpiraţie în lunile de muncă agricolă ce urmau, tradiţia spunea că, odată întors de la Înviere, trebuia să pui mâna pe o bucăţică de fier sau pe clanţa uşii şi să spui : ” Cum nu năduşeşte fierul şi e rece , aşa să nu năduşească mâinile mele tot anul la lucru”.
Un alt remediu contra transpiraţiei era să atingi cu mâna o piatră imediat cum te deşteptai în dimineaţă de Paşti. Pasca, crucea de pe ea sau anafura erau leacuri magice indicate pentru friguri, pentru protecţie a vacilor contra descântecelor rele, putând vindecă şi găinile ce dădeau să moară. Tot cu anafură, dar şi cu slănina şi pânza cu care au fost învelite ouăle roşii, se afumă vacă dându-i roată de trei ori, acest ritual fiindu-i de folos şi omului atunci când bolea. Ca să nu-ţi deoache nimeni vaca era bine să o loveşti de trei ori cu ştergarul de la pască. Sunătoarea sau clocoticiul sfinţit de Paşti puteau îndepărta viţelul de vacă, fără a se strică laptele vacii. Cocoşul sfinţit de Paşti se credea a fi o sursă de belşug, sănătate şi dragoste. De altfel, în zona Calaraşiului, oamenii aduceau cocoşi la slujba de Înviere, existând credinţă că acela căruia îi va cânta primul cocoşul în acea noapte va fi însoţit de noroc tot anul. Cocoşii erau împărţiţi săracilor, pentru pomenirea morţilor.
Masa de Paşte începe cu peşte şi pasăre
La masă festivă de Paşti este bine să mănânci mai întâi peşte şi pasăre, pentru a fi zglobiu precum peştele şi uşor ca pasărea. În unele regiuni româneşti, era auspicios să mănânci hrean după slujba de Paşti de duminică, pentru a fi sănătos şi iute în tot restul anului; la fel, dacă primul lucru mâncat de Paşte după plecarea de la biserica era un ou, se credea că acesta aduce sănătate şi uşurătate a trupului în decursul întregului an. În Vâlcea, se spunea că este totuna dacă guşti din anafură de Paşti sau mănânci floare de măr ori mugur de salcie, întrucât aceşti doi pomi sunt sfinţi. Tot în Vâlcea, nu se muncea trei joi la rând după Paşte, ca nu cumva să dea piatră peste pomi şi ogoare.
Se spunea că dacă un şoarece mânca din anafura de la Paşti, se transforma în liliac. Ai grijă cu cine ciocneşti ouăle vopsite în ziua de Paşti, întrucât cu acea persoană , aproape sigur, te vei găsi în lumea cealaltă. Când ciocneşti ouăle de Paşti, dacă al tău se sparge eşti obligat, dacă ţi se cere, să îl dai celui care ţi l-a crăpat. Dacă nu faci asta, vei mânca acel ou stricat pe cealaltă lume. Era recomandabil să mergi la slujba de Înviere cu un ou vopsit roşu în sân, pentru a fi rumen în obraji tot anul. Unele fete dormeau în noaptea din ajunul Paştelui cu un ou roşu la sân , pentru ca frumuseţea să se aşeze peste ele de-a lungul întregului an. Dacă păstrezi un ou roşu vreme de 40 de zile după Paşte şi acesta nu se strică, este un semn că vei avea noroc tot anul. În unele zone , se spunea că nu este indicat să dai de pomană ouă încondeiate (excepţie făcând ouăle roşii , în unele zone), deoarece Dumnezeu nu le primeşte.
Îmbrăcămintea nouă simbolizează intrarea într-o nouă viaţă
De Paşte, dar şi de Sângeorz sau Anul nou, se aşeza o bucăţică de fier sub prag, ca o protecţie pentru casă. Se mai spune că dacă atunci când te duci la Înviere te împiedici sau, şi mai rău, cazi , îţi va merge rău tot restul anului. Îmbrăcămintea nouă, la fel ca şi apă, au un rol purificator cu ocazia Paştelui. Conform obiceiului, era benefic să mergi la biserica în noaptea de Înviere cu o cămaşă nouă. De fapt, aproape toate obiectele noi semnificau trecerea rituală într-o nouă viaţă. Astfel, vasele în care se ducea mâncarea la biserica era bine să fie şi ele noi.
Bărbatul care trece primul pragul, aducător de noroc
Dacă cea dintâi persoană ce îţi trece pragul în ziua de Paşti este bărbat, atunci vei avea noroc tot anul. De Paşti, ca şi de Rusalii, există credinţa potrivit căreia cerurile se deschid, permiţându-le sufletelor celor morţi să se întoarcă acasă, astfel încât să îşi aşeze protecţia asupra rudelor dragi. Totodată, se spune că cei ce mor în duminică de Paşti sunt scutiţi de Judecată divină, iar sufletele lor ajung direct în răi. Copii născuţi de Paşte (mai ales în timp ce bate pentru întâia oară clopotul la biserica) se spune că sunt binecuvântaţi, ei având viaţă luminată şi presărată cu noroc toată viaţă. În Moldova, firimiturile de la masa de Paşte erau îngropate pentru a da naştere unei plante numite „măruncă” sau „cucoană”, din care se face un suc bun pentru femeile sterpe.
Dacă vremea este rece şi urâtă în ziua de Paşte, se zicee că nu se va îndrepta până la Rusalii. O aversă rapidă de ploaie în duminică de Paşte anunţă recolte bogate, dar fân puţin. Vântul prezent în ziua de Paşti se spunea că nu se va mai opri tot restul anului.
