Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminică Stâlpărilor. De Florii prăznuim intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Această zi este începutul sărbătorilor pascale şi se prăznuieşte cu o săptămână înainte de Paşti.
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc.
În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama-să să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare.
Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, există obiceiul că în această sâmbătă, femeile de la ţară să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post.
Înainte de Florii, în unele zone ale țării are loc un ceremonial numit Lăzărița. Acesta este creat dupa modelul colindelor, dar la aceasta tradiție particiă doar fetele. Una dintre ele trebuie să se îmbrace în rochie de mireasă și să colinde împreună în fața caselor unde sunt primite.
Obiceiuri de Florii – ramurile de salcie
În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane. Se credea că nu e bine să renunţi la aceste ramuri dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau şi pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Există credinţa că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă că aceştia să nu rămână fără rod.
În ziua de Florii, stupii erau împodobiţi cu ramurile de salcie sfinţite, că albinele să se bucure de binecuvântarea divină.
În unele sate, mâţişorii erau aruncaţi în curte când începea să bată grindină. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.
Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramură de salcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia că să nu le mai doară şalele. Există şi obiceiul că părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de salcie, când veneau de la biserica. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.
În multe zone se crede că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.
În Duminica Floriilor se poate mânca peşte, deşi suntem în plin post al Paştelui, fiind zi de dezlegare. Unii oameni cred că tot ce este gătit din peşte în această zi va avea putere vindecătoare, iar bolnavii care vor mânca acest produs se vor lecui mai repede.
Precum vegetaţia care renaşte, aşa şi femeile trebuie să aerisească lucrurile din casă prin scoaterea lor afară, în bătaia soarelui. De asemenea, fetele care vor să se mărite anul în curs sunt sfătuite să îşi scoată zestrea afară, pentru chemarea ursitului.
Tot pentru fetele care vor să îşi întâlnească viitorul soţ, tradiţia le sfătuieşte să fiarbă busuioc în apă, la miezul nopţii, iar cu această apă să se spele pe cap şi apoi să toarne apa la rădăcina unui păr înflorit. Însă toate astea de la miezul nopţii până la venirea zorilor! Pentru că nu trebuie uitată interdicţia care spune ca de Florii să nu te speli pe cap, altfel tot părul îţi va albi peste noapte.
Se spune că cel care se împărtăşeşte în Duminica Floriilor are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune.
Oltenii au câteva ritualuri specifice, practicate în Duminica Floriilor. Una dintre comunele în care Floriile au o semnificaţie aparte este Izbiceniul, din sudul judeţului Olt. În Duminica Floriilor, toţi tinerii care s-au căsătorit în anul care a trecut, îmbrăcaţi în hainele din ziua nunţii, merg la biserică, unde, îngenunchind pe un petic de pânză albă, sunt spovediţi de preot. După spovedanie, aceştia merg la naşii de cununie, la socrii mari şi mici pentru a-şi cere iertare. Obiceiul, cunoscut sub numele de „Iertarea de Florii” sau „Spovedania pe petic alb”.
